Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/23.12.2022, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi CASA NATIONALĂ DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâţilor la calcularea şi plata sumelor reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensie, reţineri efectuate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4000 RON pentru dreptul la pensie şi până la momentul încetării acestor reţineri efectuate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021-art. XXIV; obligarea pârâtelor la plata sumei rezultate din aplicarea dobânzii legale penalizatoare şi a actualizării cu indicele de inflaţie pentru fiecare sumă reţinută lunar cu titlu de contribuţie de asigurări de sănătate de 10 % în contextul legislativ mai sus indicat, începând cu ianuarie 2022, data primei reţineri şi până la încetarea reţinerilor cu acest titlu şi temei; obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI să înceteze reţinerile lunare din pensie a contribuţiilor sociale de sănătate de 10 % din partea ce depăşeşte suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei pronunţate în data de 15 decembrie 2022 de Curtea Constituţională, în dosarul nr. x/2022.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 182 de la data de 15 martie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea cauzei privind pe reclamantul A., pe pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi M.A.I. Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. şi pe chemata în garanţie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea instanţei competente, respectiv Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantului având ca obiect restituirea sumelor reţinute din pensie, începând cu luna ianuarie 2022, cu titlu de contribuţii de sănătate, a fost introdusă la data de 23 decembrie 2022, ulterior pronunţării Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 650/15.12.2022, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile fiscale în baza cărora au fost reţinute sumele solicitate (constată dispoziţiile art. XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 14, pct. 16, pct. 17, pct. 18 şi pct. 19 şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021).
A mai reţinut că reclamantul nu a invocat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi nici nu a înţeles să se judece în contradictoriu cu Guvernul României, ci a invocat prevederile Ordinului MFP nr. 1899/22.12.2004 pentru aprobarea procedurii de restituire şi rambursare a sumelor de la buget, art. 117, art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010, art. 1531, art. 1535 C. civ.
În acest sens, Curtea de Apel Timişoara, constatând că aceste contribuţii de sănătate au o natură fiscală, fiind reglementate de art. 155 Codul fiscal şi cum reclamantul urmăreşte restituirea lor, a stabilit că litigiul în cauză are o natură contencios administrativ-fiscală, fiind incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (sumele fiind reţinute şi virate la bugetul de stat cu titlu de CASS), iar competenţa de soluţionare se stabileşte potrivit criteriului valoric, în conformitate cu disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, dat fiind că obiectul cauzei este evaluabil în bani şi se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat cauza în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Timiş, potrivit art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 492/29.05.2024, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a reţinut că reclamantul a solicitat, în fapt, acordarea de despăgubiri (constând în restituirea sumelor reţinute din pensia lunară, potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate), susţinând existenţa unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ.
Pe cale de consecinţă, cererea cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată se încadrează în tipul special de acţiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă reclamantul nu a invocat în mod expres aceste dispoziţii.
A mai arătat că regulile de determinare, din ierarhia instanţelor de judecată, a competenţei de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004, aceste prevederi fiind incidente atât în materia acţiunilor de tip general, reglementate de art. 8 din Legea nr. 554/2004, dar şi în cea a celor de tip special, reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Tribunalul a apreciat că, în litigiul pendinte, nu este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci cel al rangului central al autorităţii publice emitente a ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale, având în vedere şi soluţia adoptată în cadrul Întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ şi fiscal Bucureşti, 22 - 23 mai 2023, unde s-a stabilit faptul că: (...)"Competenţa materială de soluţionare a acţiunilor se stabileşte în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în funcţie de criteriul rangului autorităţii, judecata în primă instanţă fiind de competenţa curţilor de apel."
În consecinţă, instanţa a apreciat întemeiată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere obiectul cauzei şi domiciliul reclamantului, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar, în temeiul art. 134 C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând aspectele cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a arătat că prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10 % din partea ce depăşeşte suma de 4000 RON, a fost vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, motiv pentru care a solicitat să se constate că prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021 - declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională în dosarele nr. x D/2022 şi 2176 D/2022 din şedinţa din 15 decembrie 2022 - i s-a cauzat prejudiciul pentru a cărui reparare integrală trebuie să îi plătească şi dobânzile legale penalizatoare şi actualizate cu indicele de inflaţie pentru debitul principal.
Înalta Curte reţine şi că la data de 20.05.2024, reclamantul a depus o cerere de renunţare la judecată, determinat de faptul că, ulterior introducerii cererii sale de chemare în judecată, a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, prin Decizia nr. 650/2022 Curtea Constituţională dispunând obligaţia de restituire din oficiu, lunar, în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024 a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, reţinute din veniturile din pensii în perioada 1 ianuarie - 27 decembrie 2022, aferentă perioadei 1 ianuarie - 27 decembrie 2022. Faţă de aceste împrejurări, reclamantul constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Pentru stabilirea cu prioritate a competenţei materiale şi teritoriale a instanţei, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Astfel, faţă de rangul central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri constând în dobânzile legale penalizatoare, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., pe pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi M.A.I. Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. şi pe chemata în garanţie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată astăzi, 13 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.