S-a luat în examinare recursul declarat de SC”C.”SRL împotriva sentinței civile nr.1627 din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă SC”C.”SRL reprezentată de domnul M.D., precum și intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic C.V.S. lipsind intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 5.
Procedura completă.
Reprezentantul recurentei reclamante a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii și pe cale de consecință exonerarea societății de la plata TVA și majorări de întârziere aferente.
Consilierul juridic C.V.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temenică.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă, înregistrată la Curtea de Apel București- Secția de contencios administrativ, reclamanta SC”C.”SRL prin lichidator judiciar – D.M. a solicitat anularea proceselor verbale nr.220 – 221/25.06.1998 și nr.1049/23.02.2000 întocmite de organele de control financiar și pe cale de consecință exonerarea de la plata sumelor reprezentând TVA, majorări de întârziere aferente, impozit pe salarii și penalități calculate la impozitul pe salarii, impozit pe profit și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și majorări de întârziere aferente fondului de asigurări de sănătate.
In motivarea acțiunii societatea reclamantă a susținut că prin două procese verbale de control din 25 iunie 1998 organele de control în mod eronat au calculat obligații de plată a TVA pentru operațiuni care în fapt nu au avut ca efect transferul dreptului de proprietate pe teritoriul României; organele de control în mod nelegal au reținut că societatea ar fi efectuat operațiuni comerciale care însă nu au avut loc și pentru care au stabilit venituri nereale pentru care au calculat impozite și penalități de întârziere, precum și amenzi contraveționale.
Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr.1627 din 28 noiembrie 2001 a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă cu privire la cererea de anulare a proceselor verbale nr.220 și 221 din 25 iunie 1998 încheiate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și ca neîntemeiată în ceea ce privește cererea de anularea a deciziei nr.671/15 mai 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și procesului verbal de control nr.10094/23.02.2000 încheiat de Administrația Finanțelor Publice sector 5.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7,9 ,10 și 11 din Codul de procedură civilă.
In esență criticile aduse soluției instanței de fond vizează următoarele:
- organele fiscale au procedat în mod nelegal la calcularea de impozite, taxe, majorări și penalități deși operațiunile comerciale la care se refereau nu au avut loc în realitate;
- în mod nelegal s-a procedat la adăugarea unor majorări și penalități calculate după începerea procedurii de faliment;
- instanța de fond nu a admis expertiza contabilă care ar fi clarificat situația de fapt;
- instanța de fond a reținut neîntemeiat că reclamanta nu și-ar fi susținut cu documente contestațiile depuse la Ministerul Finanțelor Publice, precum și faptul că aceasta și-ar fi respectat obligația de a sesiza instanța de judecată cu privire la contestarea amenzii contravenționale.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
In anul 1998 organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice a municipiului București au efectuat un control la SC”C.”SRL finalizat prin procesul verbal nr.220 și 221 din 25 iunie 1998 prin care au fost stabilite în sarcina societății debite reprezentând TVA majorări de întârziere aferente, majorări de întârziere impozit pe salarii, penalității la impozitul pe salarii, impozit pe profit cu majorări aferente.
Impotriva acestor două procese verbale societatea a formulat obiecțiuni conform Legii nr.105/1997 care au fost respinse ca neîntemeiate prin hotărârea nr.I/14/1278/din 28 octombrie 1998. Impotriva hotărârii societatea nu a formulat contestație.
In anul 2000, organele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice sector 5 au efectuat un nou control, finalizat cu procesul verbal nr.10094/23 februarie 2000 prin care s-a constatat că:
- societatea nu și-a achitat obligațiile fiscale stabilite prin cele două procese verbale încheiate în anul 1998, motiv pentru care s-a procedat la cacularea majorărilor de întârziere și penalități până la data controlului.
Atât împotriva procesului verbal de control nr.10094/2000 cât și împotriva proceselor verbale nr.220 și 221 din 1998 societatea a formulat contestație la Ministerul Finanțelor Publice potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.13/2001, deși pentru acestea din urmă nu exercitase căile legale de atac în termenele prevăzute de lege.
Ministerul Finanțelor Publice prin decizia nr.671 din 15 mai 2001 a dispus:
- respingerea ca rămasă fără obiect a contestației pentru suma de 7.109.480.094 lei;
- respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma de 4.578.020.087 lei;
- respingerea ca neargumentată și susținută cu documente a contestației formulată pentru suma de 209.302.604 lei;
- trimiterea dosarului cauzei organului care a încheiat actul atacat, pentru a fi înaintat de acesta instanței judecătorești, spre competentă soluționare pentru capătul de cererea referitor la amenda contravențională în sumă de 1.719.460.087 lei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că societatea reclamantă nu a formulat plângere la Ministerul Finanțelor Publice împotriva soluției pronunțate de organul de soluționare a contestației împotriva proceselor verbale nr.220 și 221/1998, astfel că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea cu privire la anularea acestor două acte de control.
Cu privire la procesul verbal de control nr.10094/23.02.2000 prin care s-a constatat oligația de plată a sumei de 7.109.480.094 lei stabilită în sarcina recurentei reclamante prin procesul verbal nr.220 și 221/1998, acestea nu au fost achitate de societate până la data controlului.
Astfel corect, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.671/15.06.2001 Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația ca rămasă fără obiect, față de normele în materie fiscală, de strictă aplicare, respectiv art.3 alin.1 din OUG nr.13/2001, potrivit căreia contestațiile nu pot avea ca obiect alte sume și măsuri decât cele stabilite prin actul atacat.
In ceea ce privește suma de 4.678.020.087 lei, reprezentând majorări de întârziere, potrivit prevederilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996, organul de control în mod legal a stabilit obligația de plată a majorărilor de întârziere întrucât societatea reclamantă nu și-a achitat debitele stabilite în sarcina sa.
Motivația recurentei reclamante, în sensul că după deschiderea procedurii de faliment nu se mai pot calcula penalități nu poate fi reținută, întrucât majorările sunt sancțiuni cu caracter financiar fiscal, care curg de drept până la data achitării debitului.
In ceea ce privește suma de 1.719.460.087 lei reprezentând amendă contravențională aplicată conform Legii nr.87/1994, față de dispozițiile art.1 alin.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.13/2001 potrivit căreia căile de atac privind amenzile, confiscările și alte măsuri suplimentare aplicate prin acte ale organelor Ministerului Finanțelor Publice, se supun dispozițiilor dreptului comun, astfel că măsura dispusă prin decizia nr.617/2001 pct.1 este legală.
Având în vedere cele ce preced recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC ”C.”S RL împotriva sentinței civile nr.1627 din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.