Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.06.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu intimaţii B., Inspecţia Judiciară şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună plata unor despăgubiri în valoare de 15.000 euro pentru fiecare pârât, exceptând Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, a solicitat citarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, în calitate de intervenient.
În şedinţa din data de 04.03.2020, reclamanta A. a depus cerere modificatoare, precizatoare şi completatoare, formulată şi împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va formula să dispună obligarea pârâtei B. la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000 de euro pentru discriminarea acesteia la judecarea dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2016 ale Tribunalului Braşov, şi obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară în solidar cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000 de euro pentru discriminarea acesteia la soluţionarea sesizării din 24.05.2017 cu referire la numita B..
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a solicitat respingerea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 651/20.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., Inspecţia Judiciară şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.
Prin decizia civilă nr. 3033/06.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 651/20.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a casat hotărârea recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.07.2023, sub dosar nr. x/2019.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 1821 din 14 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune personal patrimonială, iar competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte prin raportare la criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 95 pct. 1 din C. proc. civ.
Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată se situează sub plafonul de 200.000 RON inclusiv, a constatat că revine judecătoriei competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii.
Cât priveşte competenţa teritorială se soluţionare a cauzei, s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 111 din C. proc. civ., iar reclamanta a făcut alegerea de competenţă în favoarea instanţei de la domiciliul său.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 19.01.2024, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 4988/2024 din 27 mai 2024, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa considerentelor Deciziei nr. 31/2019 a ÎCCJ privind soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit cărora, neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea primei instanţe sesizate, în mod definitiv.
Prin urmare, a reţinut că instanţa competentă din punct de vedere material este Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind instanţa în favoarea căreia s-a consolidat competenţa prin neinvocarea acesteia în termenul prevăzut de lege.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
3.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare judecată astfel cum a fost precizată în şedinţa din data de 04.03.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtei B., judecătoare la Tribunalul Braşov, la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000 de euro pentru discriminarea acesteia la judecarea proceselor nr. 4426/62/2016 şi nr. 2506/62/2016 înregistrate pe rolul Tribunalului Braşov;
- obligarea pârâtelor Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii la plata, în solidar, a echivalentului în RON a sumei de 15.000 de euro, pentru discriminarea reclamantei la soluţionarea sesizării din 24.05.2017 cu referire la pârâta B..
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocate de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".
De asemenea, dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
Raţiunea acestor dispoziţii legale este aceea de a asigura clarificarea şi tranşarea încă de la debutul judecăţii a chestiunilor privind stabilirea competenţei instanţei, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuţie şi soluţionate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanţă a pronunţat o soluţie în primul ciclu procesual.
Astfel, neinvocarea în termen a excepţiei necompetenţei materiale are drept efect stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, în sensul consolidării, în mod definitiv, a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aspect reţinut şi în considerentele deciziei R.I.L. nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nu în ultimul rând, se constată că prin soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare instanţa de control judiciar a stabilit şi instanţa competentă, iar conform dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ. acest aspect reprezintă o chestiune dezlegată, asupra căreia nu se mai poate reveni.
3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, B., Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.