Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.04.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu Ploieşti şi Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat anularea deciziei Directorului Direcţiei Medicale nr. 963.213/20.12.2022, cu consecinţa anulării şi a Dispoziţiei directorului Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu Ploieşti nr. 313.290/11.11.2022, respectiv anularea sancţiunii, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 361/2022, până la judecarea fondului, suspendarea măsurilor prevăzute la art. 22 din Legea nr. 361/2022, respectiv suspendarea efectelor sancţiunii disciplinare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 226 din 7 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că:
În ceea ce priveşte competenţa materială, deşi reclamantul susţine că ar fi competentă curtea de apel în considerarea criteriului gradului central al uneia dintre instituţiile pârâte, instanţa a apreciat că prioritate în stabilirea competenţei materiale o are atât valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, care se situează sub pragul instituit de disp. art. 10 alin. (1) precum şi obiectul cererii, din care rezultă că actul administrativ, care produce în mod efectiv efecte juridice e reprezentat de Dispoziţia directorului Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu Ploieşti nr. 313.290/11.11.2022.
Simpla examinare a contestaţiei administrative de un for central al instituţiei emitente, nu este de natură a înlătura de la aplicare disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004, din a căror economie rezultă că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Prin urmare, s-a apreciat că se aplică regula de competenţă de drept comun a instanţelor prev. de art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că litigiile de contencios administrativ, ale căror petite pot fi evaluate/cuantificate sunt date în competenţa Tribunalelor ca instanţă de drept comun, în materie de contencios administrativ fiscal, pentru pretenţii evaluabile, inferioare pragului de 3.000.000 RON şi pentru a se înlătura din ordinea juridică existentă acte administrative C. proc. civ. efecte juridice "emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene".
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 3.01.2024, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 699/2024 din 13 iunie 2024, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că:
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti având ca obiect contestaţie împotriva deciziei de sancţionare disciplinară.
La primul termen de judecată, din data de 06.06.2023, instanţa a amânat cauza si a acordat termen la data de 26.09.2023, fiind comunicată către reclamant întâmpinarea formulată, cu menţiunea de a depune răspuns la întâmpinare sub sancţiunea decăderii, în termen de 30 de zile si cu mentiunea că are dreptul de a depune note scrise de şedintă cu privire la întâmpinare.
Curtea de Apel Ploieşti, la termenul din data de 26.09.2023 a reţinut că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza şi a încuviinţat probe.
La cel de-al treilea termen de judecată, din data de 07.11.2023, Curtea de Apel Ploieşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei prin raportare la cuantumul pretinselor prejudicii imputate reclamantului.
A mai reţinut Tribunalul că, prin Decizia nr. 31/11.11.2019 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov ce face obiectul Dosarului nr. x/2019, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a decis următoarele: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenta în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
În cauză, excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată de Curtea de Apel Ploieşti cu ocazia primului termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, când părţile puteau pune concluzii.
Excepţia necompetenţei materiale a fost invocată la cel de-al treilea termen de judecată, cu nesocotirea cerinţelor art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ.. Totodată, s-a reţinut că cel de-al treilea termen de judecată nu a fost stabilit în baza art. 131 alin. (2) C. proc. civ., întrucât amânarea cauzei nu a fost justificată de necesitatea unor lămuriri şi probe suplimentare pentru verificarea competenţei, ci de administrarea probelor pe fondul cauzei.
Prin raportare la modalitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă materială, Tribunalul a reţinut că, în prezenta cauză, competenţa a rămas câştigată de instanţa iniţial învestită.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
3.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".
De asemenea, dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
Raţiunea acestor dispoziţii legale este aceea de a asigura clarificarea şi tranşarea încă de la debutul judecăţii a chestiunilor privind stabilirea competenţei instanţei, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuţie şi soluţionate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.
Din verificarea dosarului Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rezultă că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii este cel din data de 06.06.2023 când, potrivit încheierii de şedinţă, instanţa, constatând că procedura este legal îndeplinită, a dispus comunicarea către reclamant şi celălalt pârât a unui exemplar al întâmpinării depuse de pârâta Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne.
La al doilea termen de judecată, 26.09.2023, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza şi a încuviinţat probe.
La cel de-al treilea termen de judecată, respectiv din data de 07.11.2023, Curtea de Apel Ploieşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Prahova, de la domiciliul reclamantului, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanţă nu a invocat excepţia necompetenţei materiale la termenul din 06.06.2023, ci abia la cel de-al treilea termen de judecată (07.11.2023).
Astfel, neinvocarea în termen a excepţiei necompetenţei materiale are drept efect stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, în sensul consolidării, în mod definitiv, a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aspect reţinut şi în considerentele deciziei R.I.L. nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu Ploieşti şi Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.