Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei; Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la:
- ducerea la îndeplinire a obligaţiilor contractuale stabilite prin Contractul de concesiune nr. x/13.01.2019, în sensul realizării investiţiilor asumate prin contract, respectiv achiziţionarea de coşuri stradale de gunoi similare cu cele existente, în număr de 300 bucăţi pentru primul an contractual şi a unui număr de 200 de bucăţi pentru cel de-al doilea an contractual;
- plata sumei de 141.858,47 RON cu TVA, ce reprezintă penalităţi de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiţiilor asumate prin contractul nr. x/13.10.2019, aşa cum au fost individualizate în primul petit, calculate în temeiul prevederilor contractuale, până la data de 30.09.2021, actualizate la zi până la data plăţii efective;
- plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate cu desfăşurarea prezentului proces.
Prin sentinţa nr. 29/2023 din 4 octombrie 2023, Tribunalul Mehedinţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 141.858,47 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiţiei asumate prin contractul nr. x/13.01.2019 de delegare de gestiune a serviciului public de salubrizare al mun. Drobeta Tr. Severin; a respins în rest acţiunea reclamanţilor.
Prin sentinţa nr. 1/2024 din 10 ianuarie 2024, Tribunalul Mehedinţi a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanţi şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 29/2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Mehedinţi, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 141.858,47 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiţiei asumate prin contractul nr. x/13.01.2019, calculate până la data de 30.09.2021, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin a formulat apel împotriva sentinţei nr. 29/2023 din 4 octombrie 2023, iar pârâta A. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinţei nr. 29/2023 din 4 octombrie 2023 şi a sentinţei nr. 1 din 10 ianuarie 2024.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin decizia nr. 261/2024 din data de 14 mai 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale material procesuale, invocată de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În prezenta cauză, având ca obiect pretenţii - litigii cu profesioniştii, prin încheierea din data de 23.02.2022, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei prin raportare la dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) teza 1 şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
A observat că la nivelul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Mehedinţi nu există completuri specializate care să soluţioneze cauzele având ca obiect litigii cu profesionişti şi cauzele de contencios administrativ, astfel încât, definitoriu în stabilirea competenţei este menţiunea din încheierea de şedinţă în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, cererea introductivă a fost soluţionată de către un complet specializat în litigii cu profesionişti şi de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 29/2023, apelată, iar prezentul dosar având ca obiect apelurile contra hotărârii evocate a fost repartizat unui complet specializat în soluţionarea litigiilor cu profesioniştii din cadrul secţiei a II-a a Curţii de Apel Craiova.
În speţă este incidentă Decizia în interesul legii nr. 4/2023 care, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., a stabilit, cu caracter obligatoriu (printre altele) determinarea competenţei materială procesuală a instanţei de control judiciar cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.
Cum în primă instanţă litigiul a fost dezlegat de un complet specializat mixt, însă competenţa şi implicit obiectul dedus judecăţii s-a stabilit în raport de prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi cum în cadrul Curţii de Apel Craiova există secţii separate, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa procesuală revine acesteia din urmă, în condiţiile în care secţia a II-a civilă nu are competenţa de a soluţiona litigii în baza Legii nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civilă şi declinată competenţa de soluţionare a cererii de apel în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 iunie 2024, sub nr. x/2021*.
Prin încheierea din data de 18 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a scos cauza de pe rol şi a trimis-o compartimentului arhivă în vederea repartizării aleatorie la un complet specializat în achiziţii publice.
2.2. Prin decizia nr. 46/2024 din data de 25 iunie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prezentul dosar a fost soluţionat la fond de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 4/24 aprilie 2023, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (paragrafele 104, 105, 108, 109), competenţa materială procesuală a Curţii de Apel Craiova, în soluţionarea apelurilor, se determină cu luarea în considerare a obiectului şi naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Pe tot parcursul judecăţii, prima instanţa a reţinut în încheierile de şedinţă că pe rol se află judecarea cauzei - litigii cu profesioniştii, având ca obiect pretenţii, plata sumei de 141.858,47 RON. Instanţa de fond a calificat astfel cauza ca fiind un litigiu cu profesionişti, având ca obiect pretenţii.
Dosarul a fost soluţionat ca un dosar civil, pe parcursul judecării cauzei nefiind aplicată procedura prevăzută de Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică...; în nicio încheiere şi nici în procedura de regularizare, instanţa de fond nu a făcut referire la dispoziţiile Legii nr. 101/2016; de asemenea, în hotărârea pronunţată, contestată în prezenta cauză, instanţa nu a făcut aplicarea Legii nr. 101/2016, iar calea de atac indicată în mod expres în hotărârea apelată a fost calea de drept comun din litigiile de natură civilă, respectiv 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
În aceste condiţii, în hotărârea de declinare a secţiei a II-a civile s-a făcut referire în mod eronat la Decizia nr. 11/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii care se referă la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016 şi ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016, stabilind faptul că aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022.
Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizată instanţa de fond a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 24.12.2021, deci anterior datei de 10.09.2022, competenţa soluţionării litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor, aparţinând la acea dată secţiilor civile ale tribunalelor în circumscripţia cărora se află sediul autorităţilor contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, conform art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în vigoare la momentul sesizării instanţei.
Având în vedere că instanţa de fond nu a soluţionat cauza ca fiind un litigiu de achiziţii publice, instanţa de control judiciar nu poate face aplicarea acestei legi în calea de atac şi nu poate să califice calea de atac ca fiind declarată într-un litigiu privind achiziţiile publice.
În cauză, instanţa a analizat pretenţiile din executarea unui contract şi nu un litigiu privind taxe şi impozite, contribuţii şi datorii vamale, menţiunea din încheierea din 23.02.2022 reprezentând o evidentă eroare materială. În toate actele de procedură, inclusiv în sentinţa apelată, s-a reţinut că obiectul cauzei este reprezentat de litigii cu profesionişti - pretenţii. În cuprinsul sentinţei apelate nu au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 sau reţinută existenţa unor acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene care privesc taxe şi impozite, contribuţii şi datorii vamale precum şi accesorii.
Faţă de aceste împrejurări, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova şi declinată competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Craiova.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două secţii din cadrul Curţii de Apel Craiova, respectiv SCAF şi secţia a II-a civilă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că cele două secţii din cadrul Curţii de Apel Craiova au statuat diferit asupra competenţei material procesuale în soluţionarea căii de atac a apelului declarate împotriva sentinţei nr. 29/2023 din 4 octombrie 2023 şi sentinţei nr. 1/2024 din 10 ianuarie 2024, ambele pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte constată că, în faţa instanţei de fond, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată ca având obiect "pretenţii, obligaţia de a face", astfel cum apare pe coperta dosarului, iar completul căruia i-a fost repartizată cauza spre soluţionare este CD15 P/CAF.
Aşa cum bine a observat secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova, pe tot parcursul judecăţii, prima instanţă a reţinut în încheierile de şedinţă că pe rol se află judecarea cauzei - litigii cu profesioniştii, având ca obiect "pretenţii" (plata sumei de 141.858,47 RON), o astfel de încadrare a dosarului fiind făcută şi în Ecris, respectiv "litigii cu profeşionişti", "pretenţii - plata sumei de 141.858,47 RON; obligaţia de a face".
De asemenea, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe art. 194 C. proc. civ., art. 1270 şi art. 1350 C. civ., iar nu pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În acest context, instanţa de fond a calificat cauza ca fiind un litigiu cu profesioniştii, având ca obiect pretenţii, fiind judecată ca litigiu civil.
Asupra problemei de drept vizând competenţa material procesuală şi specializată a instanţei învestită cu soluţionarea căii de atac s-a pronunţat anterior Înalta Curte, relevant fiind în acest sens paragraful 132 din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în cuprinsul căruia se arată că:
"De altfel, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a mai reţinut deja şi prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164), că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.".
De asemenea, prin decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 cu privire la determinarea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar în raport cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut, în cuprinsul paragrafului 104, că:
"Din aceste texte de lege rezultă că legiuitorul a atribuit competenţa de soluţionare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată. Această manieră de determinare a competenţei se raportează la instanţa care a judecat efectiv procesul, pronunţând hotărârea atacată cu apel sau cu recurs, iar nu la instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competenţă ar fi fost pe deplin observate", iar în cuprinsul paragrafului 108 se arată:
"(...) atunci când hotărârea atacată provine de la o instanţă de fond care nu este structurată în formaţiuni specializate, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar, în măsura în care aceasta funcţionează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului şi naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa a cărei hotărâre se atacă."
În speţă, cauza a fost calificată de instanţa de fond ca fiind un litigiu cu profesioniştii, având ca obiect pretenţii, astfel încât, calea de atac trebuie soluţionată de un complet având aceeaşi competenţă material procesuală şi specializată ca cel care a soluţionat cauza în primă instanţă, respectiv de către un complet specializat în litigii cu profesioniştii din cadrul secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Craiova.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantele Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Drobeta Turnu Severin şi Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.