Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20 iulie 2012, sub nr. x/2012, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei să constate că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 3058 din 14 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), în contradictoriu cu pârâtul A., constatându-se că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
La data de 09 martie 2023 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, cererea de revizuire formulată de pârâtul A. îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 3058 din 14 octombrie 2013, menţinută în tot prin decizia nr. 873 din 26 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a solicitat, potrivit art. 327 din C. proc. civ. din 1865, să fie încuviinţată cererea de revizuire, cu schimbarea în tot a sentintei nr. 3058/2013 şi pe fond, respingerea acţiunii civile în constatarea calităţii de colaborator al securităţii, formulată de intimatul CNSAS.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din vechiul C. proc. civ. din anul 1865, modificat prin Legea nr. 59/1993.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 762 din 05 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat provizorii, invocată de pârât şi a respins acţiunea - cererea de revizuire a sentinţei nr. 3058 din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012 formulată de revizuentul - pârât A., în contradictoriu cu intimatul - pârât Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitaţii, pentru autoritate de lucru judecat provizorie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că înscrisul nou, înfăţişat instanţei de revizuire îl reprezintă încheierea din 07 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2020, ca hotărâre definitivă, prin care se constată, în considerentele obligatorii nelegalitatea raportului de expertiză B. şi, implicit, suspiciunea că notele şi angajamentul din anul 1986 nu au fost concepute, scrise şi semnate de acesta, iar ele nu corespund realităţii.
Or, această încheiere a făcut obiectul cererii de revizuire în dosarul nr. x/2022, fiind cel de-al treilea document pe care revizuentul şi-a întemeiat concluzia că expertiza a fost declarată drept falsă, respectiv încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Parcurgând încheierea menţionată, Curtea a constatat "că judecătorul de cameră preliminară a desfiinţat soluţia de clasare întocmită în dosarul nr. x/2020, trimiţând cauza la procuror în vederea completării cercetărilor, fără însă să se constate caracterul fals al raportului de expertiză"; Curtea a concluzionat "că, pe de - o parte, nu s-a constatat până în prezent caracterul fals al expertizei, iar, pe de altă parte, nu suntem nici în situaţia în care instanţa învestită cu dezlegarea cererii de revizuire poate să cerceteze falsul, întrucât nu s-a dovedit că cercetarea falsului nu se mai poate face pe cale penală".
De asemenea, şi în dosarul nr. x/2022, revizuentul a făcut referire la adresa nr. x/12.02.2013 a Laboratorului interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti prin care, în scopul întocmirii expertizei în dosarul nr. x/2012, ce a făcut obiectul analizei instanţei de revizuire.
Scopul final urmărit de partea - revizuentă este identic.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică, nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces, fapt ce ar afecta finalitatea puterii lucrului judecat şi chiar a prezumţiei de adevăr.
Drept urmare, revizuentul nu mai poate repune în discuţie, printr-o altă cerere, un drept care nu i-a fost recunoscut, fiind obligată să respecte o atare hotărâre, ce îndeplineşte condiţiile pentru a se bucura de autoritate de lucru judecat.
Esenţial este că nu se poate recunoaşte, în favoarea părţii, printr-o hotărâre subsecventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.
Fiind o excepţie de fond, cu caracter absolut, imperativ, ce a fost găsită întemeiată, împiedică instanţa să mai desfăşoare vreo activitate procesuală cu privire la dreptul dedus judecăţii.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 762 din 05 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-revizuent A., în temeiul dispoziţiilor art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Recurentul-revizuent a învederat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi ale art. 430 alin. (4) din C. proc. civ. de la 1865, în sensul că nu există autoritate de lucru judecat, neexistând tripla identitate, respectiv de obiect, cauză şi părţi.
Astfel, acesta a arătat că, în cauza soluţionată prin sentinţa civilă nr. 653/19.04.2023 au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv caracterul fals al expertizei efectuată de B., pe când în prezenta cauză a invocat prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, în sensul că a invocat un înscris nou reprezentat de o hotărâre penală definitivă pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 la data de 07 aprilie 2021 în dosarul nr. x/2020.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitaţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-revizuent A. este fondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că recurentul-revizuent a învestit instanţa de judecată cu o cerere având ca obiect revizuirea sentinţei civile nr. 3058 din 14 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, menţinută în tot prin decizia nr. 873 din 26 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865.
Potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
(...)
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;"
Recurentul-revizuent a invocat ca înscris nou în susţinerea cazului de revizuire reglementat la art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 încheierea din data de 07 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2020.
Instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat provizorii, invocată de pârât şi a respins cererea de revizuire pentru autoritate de lucru judecat provizorie, reţinând că revizuentul a mai formulat o cerere de revizuire împotriva aceleiaşi sentinţe, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 653/03.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de control judiciar constată că prin sentinţa civilă nr. 653/03.02.2023, care ulterior a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 4033 din 21 septembrie 2023, cauza fiind trimisă spre rejudecare, instanţa a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins cererea formulată de revizuentul A. ca inadmisibilă, reţinând că, în cauză, nu s-a regăsit ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 4 - teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865 (dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii), pe care îşi întemeiase argumentaţia revizuentul.
Or, potrivit art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
(...)
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;"
Aşadar, Înalta Curte reţine că, dacă în speţa soluţionată prin sentinţa civilă nr. 653/19.04.2023 au fost invocate şi avute în vedere la soluţionarea cauzei dispoziţiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de caracterul fals al expertizei efectuate de B., în prezentul dosar dedus judecăţii, revizuentul a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, invocând ca înscris nou în susţinerea acestui caz de revizuire încheierea din data de 07 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2020, fiecare caz de revizuire având un regim juridic propriu, cu condiţii de admisibilitate şi termene de exercitare distincte,
Prin urmare, în dezacord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, astfel că se impune respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât.
Faţă de aceste motive, apreciind ca fiind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi, dată fiind necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 şi ale art. 313 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 762 din 05 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinţei civile nr. 762 din 05 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2024.