Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2024
Asupra recursului;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din camera de consiliu de la 30 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător A., preşedintele completului, formulată de recurentul-reclamant B..
Împotriva încheierii menţionate, a declarat recurs petentul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2024.
Prin încheierea din 9 septembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 în Camera de Consiliu de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în compunerea prevăzută de art. 50 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 48 lit. A) pct. 3 lit. (a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C. formulată în cauză de recurentul B..
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
La termenul de judecată de astăzi, 9 septembrie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate în cauză, excepţie de procedură care face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privinţa căilor de atac, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.".
Conform art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formaţiuni de judecată cu o competenţă specifică, nefiind în regulă generală o instanţă ierarhic superioară secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.
Un argument în acest sens îl reprezintă şi faptul că, atunci când a reglementat competenţa Completului de 5 judecători în materie civilă în soluţionarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legiuitorul a făcut-o în mod expres şi limitativ [spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) din C. proc. civ..], ipoteza dedusă judecăţii nefiind însă reglementată.
La pronunţarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudenţa constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudenţă reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019 şi nr. 236/2020.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 26 din Legea nr. 304/2022, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
În final, referitor la amânarea judecăţii, astfel cum a fost solicitată de recurent, Înalta Curte reaminteşte că respectiva cerere a fost respinsă pentru neîntrunirea condiţiilor art. 222 din C. proc. civ., nereieşind a fi temeinice motivele pretinse de partea amintită.
Astfel, simpla prezentare a unui înscris medical nu este suficientă pentru incidenţa normei juridice respective, câtă vreme din conţinutul respectivului înscris nu reiese justificarea unei imposibilităţi absolute de mişcare/deplasare a persoanei respective, dar nici vreo perioadă concretă în care acea recomandare medicală să fie necesar a fi respectată. În plus, recurentul nu a oferit o minimă argumentaţie a faptului că deplasarea la sediul instanţei l-ar fi supus riscului învederat în conţinutul înscrisului medical chiar şi atunci când ar fi luat măsuri diligente de protejare personală.
În absenţa oricăror informaţii pertinente în acest sens, solicitarea în discuţie şi înscrisul ataşat nu au permis dovedirea imposibilităţii pretinse, efectul său prefigurat fiind al unei imprevizibilităţi, lipsind posibilitatea de a fi fost determinat momentul în care intervenea soluţionarea procesului.
Cât despre solicitarea acordării unui termen, inclusiv pentru sesizarea Inspecţiei Judiciare, respectiv solicitarea de reluare a judecăţii, Înalta Curte subliniază că mecanismul procesual utilizat de recurent era ab initio unul inadmisibil, aceasta neavând la dispoziţie posibilitatea legală de a formula vreun recurs împotriva hotărârii judecătoreşti despre care a arătat că îl nemulţumeşte, astfel că însuşi cadrul procesual declanşat de recurent nu este permis de legea procesual civilă, cu efect inclusiv asupra garanţiilor procesuale pretinse de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 30 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 9 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.