Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 172/2024

Decizia nr. 172

Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2024

Asupra recursului constată:

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2021.2 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a constatat perimat recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierii din 12 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs recurenţii A. şi B., înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2024. Prin cererea de recurs, se invocă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pretinzându-se că în mod greşit s-ar fi admis perimarea recursului, deoarece nu au lăsat cauza în nelucrare.

3. Apărările părţilor

Intimatul Municipiul Galaţi nu a depus întâmpinare.

La data de 4 septembrie 2024, recurenţii au depus la dosar precizări prin care reiterează faptul că în cauză nu a operat perimarea şi solicită admiterea recursului, anularea tuturor hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului la instanţa de fond. S-a mai arată că recurenta A. nu datorează taxa judiciară de timbru fiind scutită în temeiul art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013.

4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Examinând cu prioritate excepţia netimbrării invocată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de control judiciar va proceda la analiza aspectului formal al învestirii sale prin cercetarea excepţiilor de procedură care, în condiţiile în care s-ar dovedi a fi întemeiate, ar face inutilă administrarea de probe sau cercetarea fondului cauzei deduse judecăţii.

Din perspectiva excepţiei de netimbrare a recursului, Înalta Curte va reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 care statuează că "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.".

Totodată, relevanţă în cauză prezintă art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevede că acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă până la primul termen de judecată, şi art. 33 alin. (1) din aceeaşi Ordonanţă, care stabileşte că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior amintite reiese concluzia că recurenţii, care nu au fost scutiţi de plata taxei judiciare de timbru pentru judecata din faţa primei instanţe, fiind respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON în dosarul nr. x/2021.2, datorează de aceeaşi manieră taxă judiciară de timbru şi pentru soluţionarea căii de atac a recursului promovat în cauză.

Analizând în mod particular elementele factuale din speţa de faţă, Înalta Curte constată că, la data de 9 mai 2024, au fost emise pe numele recurenţilor citaţii cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluţionării cererii de recurs formulate în cauză în cuantum de 100 RON, cu posibilitatea de a formula în termen de 3 zile de la primirea comunicării cerere de reexaminare sau în termen de 5 zi de la aceeaşi dată cerere de acordare a facilităţilor de la plata taxei de timbru.

Recurenţii, deşi au primit la data de 14 mai 2024 citaţia prin care li s-a adus la cunoştinţă obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dovezilor/proceselor-verbale de înmânare existente la filele x ale dosarului de recurs, nu au depus la dosar dovada plăţii de la acea dată şi nici până la termenul de judecată acordat la data de 9 septembrie 2024.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea obligată poate formula cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenţii nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată, ci s-au limitat la a prezenta acestui complet apărări generale în legătură cu problema taxei judiciare de timbru, în cadrul unor note scrise mai ample formulate pentru susţinerea căii de atac a recursului.

În acest context, Înalta Curte constată că subzistă obligaţia de achitare a taxei de timbru pentru recurenţii din dosarul de faţă, astfel că nu revine asupra acesteia.

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că recurenţii nu au achitat taxa judiciară de timbru de la momentul primirii citaţiilor prin care li s-a adus la cunoştinţă obligaţia stabilită de instanţă în sarcina acestora şi nici până la termenul de judecată fixat pentru soluţionarea căii de atac, deşi au avut cunoştinţă de existenţa obligaţiei în discuţie (aşa cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare existente la dosar).

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a formulate de parte este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a recursului fiind nulitatea acestuia.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 9 din 16 ianuarie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.2.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 9 din 16 ianuarie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.2.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.