Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin decizia civilă nr. 1665 din 18 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a respins ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 445A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022. Totodată, s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 445A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate mai sus, a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. dosar x/2024
Prin cererea de recurs, recurentul invocă incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei din perspectiva dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Mai arată că a formulat cererea de revizuire la data de 8 iunie 2023, în interiorul termenului legal stabilit prin art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. de 30 de zile, calculat de la data comunicării hotărârii, respectiv de la data de 6 iunie2023.
3. Apărările părţilor
Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti nu a depus întâmpinare.
Recurentul A. a depus note scrise prin care reia susţinerile din memoriul de recurs şi solicită admiterea acestuia motivat de faptul că a formulat cererea de revizuire în termenul legal calculat de la data la care i-a fost comunicată decizia nr. 445/A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022. Mai arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
4. Procedura de filtrare a recursului
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 23 decembrie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din 13 mai 2024, completul de filtru a analizat raportul şi a dispus comunicarea acestuia către părţi. Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor ataşate la filele x ale dosarului.
Recurentul A. a depus punct de vedere la raport din care reiese că este de acord cu concluziile raportului întocmit în cauză, astfel că solicită admiterea recursului şi anularea hotărârii recurate.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
S-au avut în vedere în acest sens atât susţinerile recurentului-revizuent prezentate în faţa instanţei respective, cât şi faptul că la dosarul nr. x/2023 se află cererea acestuia prin care arată că a formulat «prezenta cerere de revizuire» în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Instanţa de faţă mai subliniază că aspectele învederate de recurent în calea de atac prezentă în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă era învestită în realitate cu un recurs, iar nu o cerere de revizuire, nu se confirmă, din moment ce denumirea căii respective de atac, temeiul legal invocat şi motivele dezvoltate în susţinerea sa indicau explicit intenţia de a fi formulat revizuire. În egală măsură, nu revenea nici instanţei respective să fi procedat la o calificare a căii de atac în sens contrar celor consemnate de revizuent şi cu încălcarea principiului disponibilităţii consacrat de art. 9 din C. proc. civ., lipsind elementele obiective care să confirme faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă ar fi fost învestită cu un recurs, iar nu cu o cerere de revizuire. În aceste condiţii, susţinerile recurentului-revizuent, formulate cu ocazia exercitării recursului de faţă, nu pot face credinţă.
Totodată, ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurentul şi-a întemeiat cererea pe pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., iar, ulterior, prin punctul de vedere la raport a învederat faptul că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.. De asemenea, se reţine că în faţa instanţei la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul a arătat că temeiul de drept al cererii sale este art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Aşadar, având în vedere faptul că prin memoriul de recurs s-au invocat critici care se referă la greşita apreciere a instanţei privind momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte va analiza aceste susţineri din perspectiva pct. 5 al alin. (1) din art. 488 din C. proc. civ., care se referă la greşita aplicare a regulilor de procedură civilă. Astfel, acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, aceasta reprezentând principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte reţine că recurentul-revizuent a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 445A din 23 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022, pe care a apreciat-o ca fiind potrivnică deciziei nr. 533A din 11 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2011.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul-revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia civilă nr. 445A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
În consecinţă, data pronunţării deciziei nr. 445A din 23 martie 2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., prin care se reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv 23 martie 2023, şi s-a împlinit la 23 aprilie 2023.
Înalta Curte constată că, potrivit actelor dosarului, cererea de revizuire a fost depusă prin poştă la 8 iunie 2023, conform ştampilei poştale de pe plicul aflat la dosarul nr. x/2023 al acestei instanţe.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire pendinte nu a fost formulată în termen, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv 23 martie 2023 şi s-a împlinit la 23 aprilie 2023.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 8 iunie 2023, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte observă că ceea ce se invocă, în realitate, este că termenul de formulare al căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, deoarece în opinia recurentului aceasta este data la care ultima hotărâre supusă revizuirii rămâne definitivă.
Instanţa de control judiciar respinge aceste susţineri ca nefondate deoarece termenul de formulare a căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care nu fac nicio distincţie referitoare la considerentele hotărârilor. Astfel, în acord cu jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională, prin decizia nr. 545/2022, a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. În acest context, Curtea Constituţională a arătat că prin art. 511 din C. proc. civ. s-au instituit termene diferite pentru formularea revizuirii, în funcţie de motivele pe care se întemeiază cererea, stabilind şi momentul de la care acestea încep să curgă. Astfel, în ceea ce priveşte termenul de revizuire în cazul prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 cu trimitere la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv în cazul încălcării autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea unei hotărâri contrare, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Înalta Curte mai reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (de exemplu, prin deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012, nr. 655/2014, nr. 722/2021, nr. 823/2022) a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (ex. cauza Ashingdane c. Regatului Unit, cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive: ... 4. hotărârile date în recurs fără drept apel ...".
În discuţie este şi caracterul definitiv al deciziei civile nr. 445A din 23 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă o cerere de revizuire formulată de domnul A. împotriva deciziei penale nr. 138/A din 5 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2015, privind soluţionarea unui apel în materie penală.
Potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.".
Deşi în regulă generală, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată în apel, în procesul civil, este supusă recursului, totuşi decizia vizată prin cererea de revizuire formulată în dosarul nr. x/2020 era o hotărâre pronunţată într-un proces penal, revizuirea amintită privind soluţia asupra laturii civile a procesului respectiv.
Or, art. 453 alin. (2) C. proc. pen. prevede că "Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ..".
Totodată, art. 551 C. proc. pen. prevede că "Hotărârile primei instanţe rămân definitive: ... 4. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia.", iar potrivit art. 552 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel.".
În cauză, decizia penală nr. 138/A din 5 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2015 în soluţionarea unui apel penal, poartă menţiunea «definitivă», fără a fi fost contrazisă de partea revizuentă prin argumente legale.
În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 453 alin. (2) şi art. 551 şi urm. C. proc. pen., decizia nr. 445A din 23 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, este definitivă, deoarece şi decizia pronunţată în procesul penal are caracter definitiv.
În mod corespunzător, momentul de la care trebuie calculat termenul pentru formularea revizuirii în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este 23 martie 2023, anume data pronunţării deciziei nr. 445A.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1665 din 18 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 9 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.