Şedinţa publică din data de 29 mai 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea formulată la data de 18.12.2018, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F. au solicitat:
I. Constatarea nulităţii, în subsidiar, anularea următoarelor contracte de vânzare şi restabilirea situaţiei anterioare:
1) contractul de vânzare nr. x/20.03.2018 autentificat de B.I.N G., privind imobilul din str. x, se. A, ap.l, jud. Harghita;
2) contractul de vânzare nr. x/19.12.2017 emis de B.I.N. G., asupra apartamentului din Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita;
3) contractul de vânzare nr. x/22.12.2017 autentificat de B.I.N. G., asupra imobilului constând din teren şi locuinţă din Costineşti;
II. Constatarea faptului că actul de vânzare-cumpărare nr. x din 21.01.2011 emis de H. asupra imobilului din Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita este un act simulat şi adevăraţii cumpărători sunt A. şi D.;
III. 1) Anularea testamentului nr. 483/21.04.2015 autentificat de B.N.P. G. şi a testamentului nr. 101/27.01.2015 autentificat de B.N.P. I.;
2) în subsidiar, reducţiunea liberalităţii care va rămâne valabilă.
IV. Dezbaterea succesorală, stabilirea masei succesorale după defunctul A., decedat la data de 01.04.2018 la Miercurea Ciuc:
1) Stabilirea masei succesorale, prin includerea în masa succesorală în cotă de 80% a următoarelor bunuri:
- imobilele care fac obiectul contractelor de vânzare identificate la pct. I din prezenta acţiune;
- părţile sociale ale societăţii J. S.R.L., la valoarea acestora la data decesului defunctului;
- teren extravilan din Csiba, în suprafaţă de 1,5 ha;
- teren în suprafaţă de 90,37 ha, constând din păşuni, fâneţe, livezi de pom, teren agricol în suprafaţă de 2,28 ha, teren forestier în suprafaţă de 0,85 ha, curţi şi construcţii şi 1 ha teren neproductiv din satul Turdeni, conform adresei nr. x/24.04.2018 a Primăriei Simoneşti;
- disponibilităţile băneşti aflate în conturile bancare ale defunctului;
2) Stabilirea rezervei succesorale şi a cotităţii disponibile, reducţiunea liberalităţilor excesive, inclusiv raportul donaţiei autentificat sub nr. x/27.11.2007 de B.N.P. G., privind imobilul din Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita, chiar dacă s-a făcut cu scutire;
3) Stabilirea cotelor lor din moştenire asupra tuturor bunurilor care formează masa succesorală;
4) Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, constând din taxă de timbru, onorariu de avocat precum şi orice alte cheltuieli care vor fi efectuate până la soluţionarea cauzei.
Prin precizarea formulată la data de 07.01.2019, faţă de capătul de cerere I pct. 3 din acţiune reclamanţii au arătat că actul de vânzare-cumpărare nr. x/22.12.2017 autentificat de B.I.N. G. se referă la imobilul situat în Costineşti, str. x, jud. Constanţa, identificat prin CF nr. x Costineşti constând din teren intravilan în suprafaţă de 352 mp. în acte şi suprafaţă de 360 mp. de sub Al din CF şi cu număr cadastral x - CI, format dintr-o locuinţă cu suprafaţa construită la sol de 108 mp. de la A 1.1.
Prin cererea reconvenţională formulată la data de 22.01.2019, pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F., au arătat următoarele:
Cu privire la pasivul partajabil: în timpul căsătoriei numitei D., cu defunctul A., (tatăl reclamanţilor), decedat la data de 01.04.2018 a contractat datorii cu titlu de pasiv succesoral, în sumă totală de 21.614,00 RON, după cum urmează:
- cheltuieli cu înmormântarea şi cu serviciile funerare: 10.000,00 RON;
- obiecte funerare sicriu şi accesorii: fact. Seria CCS, nr. 9184 în valoare de 1.614,00 RON;
- contracte de prestări servicii medicale, materiale medicale aflate în curs de derulare după deces: în valoare de 10.000,00 RON, solicitând să se dispună sistarea stării de indiviziune prin partaj cu privire la pasivul partajabil, proporţional cu cota succesorală ce îi revine fiecărui moştenitor legal.
Prin precizarea la pct. IV alin. (1) din cerere şi completarea la acţiune formulată la data de 06.05.2021 reclamanţii A., B. şi C. au arătat datele de identificare a terenului extravilan astfel:
- CF x Miercurea Ciuc, nr. top x/1 în suprafaţă de 13.893 mp;
- CF x Miercurea Ciuc, nr. cad 7139 în suprafaţă de 2.074 mp.
- CF x Miercurea Ciuc, nr. cad. x, în suprafaţă de 1.793 mp.
Totodată au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a societăţii K. S.R.L., pentru capătul de cerere nr. II, precizând că apartamentul de la acest capăt de cerere este nr. 503 sc. A;
Au solicitat de asemenea, ca în urma stabilirii cotelor asupra imobilelor care fac obiectul dezbaterii succesorale, ieşirea din indiviziune asupra acestor imobile în felul următor:
1 Atribuirea în natură reclamanţilor, în coproprietate următoarele imobile:
a) imobilul din Costineşti, str. x, jud. Constanţa, înscris în CF nr. x a localităţii Costineşti;
b) apartamentul cu 3 camere din Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita;
c) apartamentul din Miercurea Ciuc, str. x, se. A, ap.l, jud. Harghita.
2. Atribuirea în natură a pârâţilor D. şi E. a următoarelor imobile:
a)părţile sociale ale societăţii J. S.R.L.;
b) apartamentul din Miercurea Ciuc, Aleea x, jud. Harghita,
c) terenul în suprafaţă de 90,37 ha, constând din păşuni, fâneţe, livezi de pom, teren agricol în suprafaţă de 2,28 ha, teren forestier în suprafaţă de 0,85 ha, curţi şi construcţii şi 1 ha teren neproductiv din satul Turdeni, conform adresei nr. x/24.04.2018 a Primăriei Simoneşti;
d) terenurile în suprafaţă de 17.760 mp din Miercurea Ciuc, Csiba.
3. Egalizarea loturilor prin achitarea sultei în favoarea reclamanţilor/pârâţilor în funcţie de valoarea bunurilor atribuite şi obligarea pârâţilor la plata cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 23.05.2019 s-a dispus disjungerea capetelor de cerere de la pct. 3 din acţiune şi pct. 4 privind dezbaterea succesorală şi partaj şi acţiunea reconvenţională, formându-se dosarul nr. x/2019.
Urmare a disjungerii acestor capete de cerere, prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D., E. şi F., constatarea nulităţii (iar în subsidiar anularea) a trei contracte de vânzare-cumpărare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 20.03.2018 autentificat de G. cu privire la imobilul situat în str. x, se. A, ap.l, jud. Harghita; contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 19.12.2017 autentificat de G. cu privire la imobilul situat în mun. Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita; contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 22.12.2017 autentificat de G. cu privire la imobilul constând în teren şi locuinţă situat în localitatea Costineşti, str. x, jud. Constanţa; restabilirea situaţiei anterioare, precum şi constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 21.01.2011 autentificat de BNP H. cu privire la imobilul situat în mun. Miercurea Ciuc, str. x, se. A, jud. Harghita.
2. Decizia pronunţată de Tribunalul Harghita
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 17.02.2022, pronunţată de Tribunalul Harghita, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii D., E. şi F. şi K. S.R.L. şi s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 20.03.2018, autentificat de G., cu privire la imobilul situat în mun. Miercurea Ciuc, str. x, se. A, jud. Harghita; a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 19.12.2017, autentificat de G., cu privire la imobilul situat în mun. Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita; a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 22.12.2017, autentificat de G., cu privire la imobilul constând în teren şi locuinţă situat în localitatea Costineşti, str. x, jud. Constanţa.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 21.01.2011, autentificat de BNP H., cu privire la imobilul situat în mun. Miercurea Ciuc, str. x, se. A, jud. Harghita.
Totodată pârâţii au fost obligaţi în solidar la plata către reclamanţi a sumei de 28.047 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu expert şi onorariu avocaţial.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă
Prin decizia civilă nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii apelului declarat de pârâţii D., E., prin reprezentant legal D. şi F., invocată de reclamanţii A., B. şi C..
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta C. şi de pârâţii D., E. prin reprezentant legal, D. şi F..
A admis apelul declarat de pârâta K. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe civile, a schimbat în parte sentinţa atacată şi, în consecinţă, a obligat în solidar pârâţii D., E., prin reprezentant legal D. şi F. la plata către reclamanţi a sumei de 28.047 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu expert şi onorariu avocaţial.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Prin decizia nr. 84/A din 10 februarie 2023, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă a admis cererea formulată şi a dispus completarea dispozitivului în sensul că a respins cererea formulată de intimaţii A., B. şi C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă au declarat recurs pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F., la data de 09 februarie 2023.
La data de 27 martie 2023, reclamanţii A., B. şi C. au formulat recurs împotriva deciziei nr. 84/A din 10 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă au declarat recurs principal pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F..
Totodată, împotriva considerentelor aceleiaşi decizii au declarat recurs incident reclamanţii A., B. şi C..
De asemenea, reclamanţii A., B. şi C. au formulat recurs împotriva deciziei nr. 84/A din 10 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă.
4.1. Recursul principal declarat de pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F. împotriva deciziei civile nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă
Prin memoriu de recurs, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate pentru ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
După expunerea situaţiei de fapt, recurenţii au susţinut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1179 alin. (1) pct. 4 şi art. 1236 C. civ.
În dezvoltarea criticii subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că la soluţionarea cauzei nu s-a analizat voinţa tuturor pârtilor contractante - respectiv a defunctului, în legătură cu încheierea contractelor. Scopul încheierii contractului ar fi fost raportat numai la pârâta D., nefiind justificată şi analizată în considerarea cărei cauze defunctul a consimţit la încheierea unor astfel de contracte.
Au opinat că anularea unui act juridic nu poate fi dispusă numai prin raportare la voinţa uneia dintre părţi, în aprecierea valabilităţii unui contract neprezentând relevanţă simpla motivaţie subiectivă a părţilor, respectiv al lui A., câtă vreme din conţinutul deciziei atacate nu s-a analizat cauza care a stat la baza încheierii contractelor anulate.
În acest sens, au făcut trimitere la doctrină, respectiv la D. Cosma, pag. 226, unde este reţinut că " în contractele cu titlu oneros mobilul determinant va fi reţinut drept cauză numai dacă prin voinţa comună a părţilor a fost ridicat la rangul de clauză esenţială a actului sau dacă, referindu-se la o anumită însuşire a contraprestaţiei sau la o anumită calitate a persoanei contractantului, a fost cunoscut sau putea fi cunoscut în mod firesc în împrejurările date, de către acesta din urma, în momentul încheierii actului".
Concluzionând, au învederat că, fiind una dintre condiţiile generale de validitate a actului juridic, cauza reprezintă expresia poziţiei subiective a părţilor faţă de actul juridic încheiat. Un act de înstrăinare încheiat în condiţiile în care ambele părţi au fost de rea-credinţă este considerat nul. Per a contrario, în măsura în care ambele părţi, sau cel puţin unul din vânzători a fost de bună-credinţă, nu există cauză ilicită.
Prin cea de-a doua critică din recurs, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au invocat o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel nu a reţinut şi nu a motivat proporţionalitatea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost admisă doar în parte.
4.2. Recursul principal declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 84/A din 10 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă
Prin memoriul de recurs, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în valoare de 7.140 RON, pentru ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs, subsumat de recurenţi motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., aceştia au susţinut că prin cererea de completare formulată au solicitat instanţei să le fie acordate cheltuielile de judecată, cerere de completare ce a fost admisă, însă în mod contradictoriu, instanţa de apel a respins cererea de acordare a acestor cheltuieli.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii au susţinut că soluţia de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederile art. 452 C. proc. civ., în condiţiile în care toate înscrisurile care dovedeau achitarea onorariului de avocat se regăseau la dosar, respectiv împuternicire avocaţială, contract de asistenţă juridică şi factura aferentă.
4.3. Recursul incident declarat de reclamanţii C., A. şi B. împotriva considerentelor deciziei nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă
Prin recursul incident, recurenţii-reclamanţi au solicitat modificarea considerentelor deciziei civile atacate, în sensul eliminării constatărilor instanţei de apel în privinţa discernământului afectat al defunctului la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
Se susţine că instanţa de apel a concluzionat greşit în sensul că nu se poate reţine lipsa discernământului datorată stării de boală şi, în acest context, nici aplica sancţiunea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare ca urmare a alterării voinţei juridice a defunctului la încheierea acestora, în condiţiile în care din întregul materialul probator aflat la dosarul cauzei reiese contrariul, şi anume că discernământul defunctului a fost afectat, aşa cum just a constatat şi prima instanţă de fond.
Se solicită ca instanţa de recurs să reanalizeze probele, şi în special raportul de expertiză medico legală efectuat de IML Târgu Mureş şi prin prisma art. 1205 C. civ., concluziile acestei expertize neputând fi înlăturate şi nici interpretate în sensul celor reţinute de instanţa de apel în considerentele deciziei sale. Consideră recurenţii că această probă ştiinţifică nu a fost contestată de pârâţii-recurenţi, având forţă probantă superioară celorlalte probe invocate, înlăturând cele susţinute la nivel inferior.
Totodată, se arată că afectarea discernământului reiese şi din alte probe, respectiv: consimţământul informat dat la spital la 01.03.2016, ancheta socială din data de 13.03.2017, decizia de acordare a gradului de handicap I.
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 24 aprilie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie, aflate la dosarul de recurs.
Prin rezoluţia de primire a dosarului din 26 aprilie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare, potrivit art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor iar, prin încheierea din 27 martie 2024, completul de filtru a admis în principiu recursurile, Înalta Curte reţinând că motivele invocate se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În privinţa recursului incident, având în vedere şi excepţia nulităţii invocată de pârâţi, acesta a fost admis în principiu formal, completul nefiind în unanimitate de acord cu privire la îndeplinirea cerinţelor de formă ale cererii de recurs, impuse de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., fiind stabilit termen de judecată la data de 29 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când instanţa a rămas în pronunţare asupra recursurilor declarate în cauză, inclusiv în privinţa posibilităţii de încadrare a criticilor din recursul incident în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile principale declarate de reclamanţii A., B. şi C. şi pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F. sunt nefondate, precum şi că recursul incident declarat de reclamanţii C., A. şi B. este nul, pentru următoarele considerente:
II.1. Recursul principal declarat de pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F. împotriva deciziei civile nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă
Prin petitele cu a căror soluţionare a rămas învestită instanţa în prezentul dosar, urmare a disjungerii capetelor de cerere referitoare la dezbaterea succesorală şi partaj, precum şi a cererii reconvenţionale - pentru care s-a constituit dosar distinct, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat constatarea nulităţii iar, în subsidiar, anularea a trei contracte de vânzare-cumpărare, şi anume: contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.03.2018 autentificat de G., privind imobilul din Miercurea-Ciuc, str. x, jud. Harghita; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/19.12.2017 emis de G., cu privire la apartamentul din Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita şi contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.12.2017 autentificat de G., privind imobilul compus din teren şi locuinţă din Costineşti. Totodată, s-a solicitat constatarea faptului că actul de vânzare-cumpărare nr. x/21.01.2011 emis de BNP H. asupra imobilului din Miercurea Ciuc, str. x, jud. Harghita este un act simulat şi adevăraţii cumpărători sunt A. şi D..
Anularea actelor de înstrăinare a celor trei imobile a fost solicitată în temeiul art. 1204, 1205 şi 1236 alin. (1) C. civ., invocându-se lipsa discernământului/discernământul grav afectat al defunctului A. la încheierea contractelor, preţul neserios al acestor acte şi cauza imorală urmărită prin încheierea acestora.
Prin hotărârea primei instanţe de fond s-a admis în parte acţiunea, în sensul că s-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/20.03.2018, nr. y/19.12.2017 şi nr. 1644/22.12.2017 şi s-a respins cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x/21.01.2011.
În motivarea soluţiei pronunţate pe cererea de anulare a celor trei contracte de vânzare-cumpărare s-a reţinut afectarea discernământului defunctului A., aspect care ar fi influenţat şi cauza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, tribunalul conchizând în sensul că scopul vânzării imobilelor în litigiu nu a fost înstrăinarea cu adevărat a bunurilor, ci înlăturarea descendenţilor din prima căsătorie a defunctului de la moştenirea acestuia. Această concluzie a fost desprinsă şi ca urmare a aprecierilor în legătură cu preţurile contractelor, despre care a reţinut că nu au intrat în patrimoniul defunctului, la data deschiderii succesiunii acestuia neexistând vreo sumă de bani în conturile sale, iar teza referitoare la achitarea datoriilor nu ar fi fost probată pe parcursul procesului.
Împotriva sentinţei primei instanţe au formulat apel reclamanta C., contestând soluţia de respingere a cererii de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x/21.01.2011, emis de H., pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F., în ceea ce priveşte dispoziţia de anulare a contractelor de vânzare cumpărare, precum şi pârâta K. S.R.L., care a solicitat scutirea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii-reclamanţi.
Prin decizia nr. 970A din 18 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, atacată, au fost respinse apelurile declarate de reclamanta C. şi pârâţii D., E., prin ocrotitor legal D., şi F., reţinând că motivul preţului neserios al vânzărilor nu a fost cercetat de prima instanţă, şi că sub acest aspect sentinţa nu a fost atacată. Totodată, în ceea ce priveşte discernământul defunctului, a apreciat instanţa că inexistenţa acestuia nu a fost dovedită fără putinţă de tăgadă, sens în care sancţiunea nulităţii actelor de vânzare, ca urmare a alterării voinţei juridice a defunctului la încheierea acestora nu se putea dispune.
Pe cale de consecinţă, analizând solicitarea de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare din perspectiva existenţei cauzei ilicite/imorale, curtea de apel a confirmat teoria tribunalului, în sensul că circumstanţele în care au fost încheiate actele de înstrăinare, cu doar puţin timp anterior decesului, care era previzibil, către fiul, repectiv ginerele pârâtei D., fără implicarea copiilor din prima căsătorie, conduc la ideea că scopul urmărit de cei doi vânzători a fost scoaterea imobilelor din patrimoniul soţilor Orban, astfel încât acestea să nu poată face obiectul dezbaterii succesorale, unde reclamanţilor le-ar fi revenit parte din succesiune, în calitate de moştenitori rezervatari.
Primul motiv de recurs invocat de pârâţi a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind justificat prin aceea că instanţa de apel ar fi făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1179 alin. (1) pct. 4 şi art. 1236 C. civ., şi detaliat prin expunerea noţiunii de cauză, ca şi element esenţial de validitate al contractelor, şi criteriile de apreciere a cauzei ilicte.
În esenţă, au criticat recurenţii faptul că instanţa nu a analizat în mod legal poziţia subiectivă a tuturor părţilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv că nu a luat în considerare faptul că defunctul A., în contextul diagnosticului oncologic obţinut în anul 2014, a urmărit împlinirea ultimei dorinţe, aceea fiind de a vinde bunurile matrimoniale achiziţionate de la societatea J. S.R.L. în vederea efectuării unui partaj de ascendent prin împărţirea bunurilor în mod egal tuturor moştenitorilor, în considerarea cotelor primite deja anterior de către copiii din fosta căsnicie.
Critica nu este întemeiată.
Astfel cum reiese din conţinutul dispoziţiilor art. 1250 C. civ., nulitatea absolută intervine drept cauză de ineficacitate şi desfiinţare a actelor juridice atunci când acestea au fost încheiate cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Deşi acest text normativ nu conţine o enumerare analitică a cauzelor de nulitate absolută, în baza celor două criterii - prevederea expresă a sancţiunii şi caracterul general al înţelesului ocrotit, se poate face calificarea unei situaţii ca fiind cauză de nulitate absolută sau de nulitate relativă (ţinând cont şi de art. 1252 care instituie prezumţia de nulitate relativă).
Una dintre condiţiile esenţiale, de fond, necesară pentru existenţa valabilă a actului juridic este cauza, art. 1179 alin. (1) pct. 4 C. civ. stipulând că unul dintre elementele actului juridic îl reprezintă o cauză licită şi morală, într-o modalitate de reglementare care înglobează în conţinutul ei toate calităţile pe care cauza trebuie să le îndeplineasc: să existe, să fie reală, să fie licită şi să fie morală.
Regimul juridic al cauzei morale este stabilit de art. 1236 alin. (3), art. 1238 alin. (2) şi art. 1239 alin. (2) din C. civ., prin care se stabileşte că o cauză este imorală când este contrară bunelor moravuri, că o cauză imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună sau dacă cealaltă parte a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască şi, respectiv că existenţa unei cauze valabile este prezumată până la proba contrarie.
Se reţine, totodată, că art. 1238 din C. civ. impune o singură condiţie pentru pronunţarea sancţiunii nulităţii absolute: conivenţa frauduloasă a părţilor contractului, intenţia lor comună de a ocoli obligaţiile de a trăi onest, de a nu provoca niciun prejudiciu altuia şi de a da fiecăruia ce i se cuvine. Aceasta presupune ca mecanismul psihologic complex al asumării voinţei fiecăreia dintre părţi să aibă o componentă comună ce este reprezentată de motivul determinant care, în ciuda cântăririi avantajelor şi dezavantajelor, a impulsionat totuşi părţile să încheie un act juridic contrar normelor de convieţuire socială.
La fel cum un act este ilicit când este încheiat doar cu scopul de a eluda aplicarea unei norme legale imperative (art. 1237 C. civ.) şi un act încheiat cu scopul de a prejudicia, de a împiedica realizarea unui drept de un terţ nu poate fi catalogat altfel decât un act guvernat de o cauză imorală.
Instanţa de apel a constatat că la încheierea celor trei contracte de vânzare-cumpărare, la finalul anului 2017 - începutul anului 2018, cu aproximativ trei luni anterior decesului vânzătorului A. sen., s-a urmărit împiedicarea copiilor din prima căsătorie a defunctului să beneficieze de cotele legale ce le-ar fi revenit din moştenirea de pe urma tatălui lor.
În privinţa tuturor părţilor contractante instanţa de apel a apreciat că voinţa internă a acestora la momentul încheierii contractelor a fost scoaterea imobilelor din patrimoniul soţilor Orban, pentru ca acestea să nu poată face obiectul transmisiunii succesorale către toţi succesibilii defunctului, iar nu pentru a se obţine lichidităţi în vederea restituirii unor presupuse împrumuturi, a căror realitate nu a fost demonstrată.
Din analiza tuturor circumstanţelor de fapt, instanţa de apel a ajuns la concluzia că între cei doi soţi, pe de-o parte, şi fiica (care avea calitate de curator al fiului minor al cuplului), respectiv ginerele pârâtei vânzătoare, pe de altă parte, a existat o înţelegere realizată în sensul în care, prin încheierea actelor de înstrăinare, să împiedice reclamanţii să culeagă parte din moştenirea de pe urma tatălui lor.
În opinia celor doi soţi, aşa cum chiar pârâţii au afirmat pe parcursul procesului, inclusiv în recurs, copiii defunctului din căsătoria anterioară ar fi beneficiat deja de liberalităţi din partea tatălui lor, în timpul vieţii acestuia, astfel încât aceştia ar fi primit deja cotele ce le-ar fi revenit prin moştenire, sens în care au considerat că imobilele bunuri comune rămase în patrimoniul soţilor Orban se cuveneau celorlalţi copii, respectiv fiul minor al celor doi soţi şi fiica din prima căsnicie a pârâtei D..
Mai mult decât atât, susţinerea recurenţilor-pârâţi din motivele de recurs, în sensul că voinţa celor doi soţi a fost "acordarea în mod egal a bunurilor tuturor moştenitorilor, aceasta în considerarea cotelor primite anterior de ceilalţi moştenitori" confirmă cele stabilite de către instanţa de apel în urma analizei probelor, în sensul că acele imobile trebuiau să ajungă în mod cert în patrimoniul celorlalţi moştenitori, iar nicidecum nu s-a urmărit obţinerea unui preţ şi, deci, intrarea în patrimoniul vânzătorilor a unei sume de bani.
Cât priveşte critica din recurs, în sensul că instanţa nu a analizat scopul concret al încheierii actelor juridice prin raportare la toate părţile contractante, şi anume nu s-ar fi analizat voinţa defunctului, aceasta nu poate fi primită, în condiţiile în care curtea de apel nu a făcut referiri nominale şi nu s-a raportat în concret doar la unul dintre vânzători, ci a făcut doar conexiuni cu diferite susţineri/apărări ale pârâtei D., în sensul că şi prin raportare la acestea a apreciat că se confirmă că scopul vânzărilor nu a fost înstrăinarea imobilelor în vederea obţinerii de bani, fiind în nevoie.
Mai mult decât atât, pentru a se reţine existenţa unei cauze imorale era suficient ca celelalte părţi, aici fiind inclus defunctul al cărui discernământ nu s-a reţinut a fi abolit (dimpotriva chiar, pârâţii confirmând pe parcursul procesului că acesta avea reprezentarea faptelor sale), să fi cunoscut sau să fi putut să cunoască faptul că prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare se va ajunge la golirea masei succesorale, ceea ce însemna înlăturarea celorlalţi moştenitori de la succesiune.
Or, aşa cum în mod corect a constatat instanţa de apel, consecinţa acestor vânzări era evidentă. Golirea patrimoniului defunctului anterior decesului presupunea în mod automat lăsarea copiilor din fosta căsnicie a acestuia fără niciun fel de drepturi, cu atât mai mult cu cât nu s-a demonstrat în faţa instanţelor de fond înlocuirea imobilelor cu valoarea acestora în bani.
Faţă de cele de mai sus, se confirmă legalitatea deciziei instanţei de apel, prin care s-a reţinut că faptul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 20.03.2018, nr. 1264 din 19.12.2017 şi nr. 1644 din 22.12.2017 a avut ca punct de plecare împrejurarea că defunctul A., împreună cu soţia sa, pârâta D., au procedat la perfectarea acestor convenţii cu intenţia de a înlătura ceilalţi moştenitori de la succesiune, considerând că aceştia şi-au primit deja cotele prin ajutoarele financiare acordate în timpul vieţii sale.
Drept urmare, reţinându-se de către curtea de apel că scopul vânzării nu a fost constituit de înstrăinarea bunurilor şi primirea unui preţ, ci de atribuirea doar către o parte dintre succesibili a unei părţi din moştenire, prin fraudarea intereselor moştenitorilor rezervatari C., A. şi B., în mod corect s-a apreciat că reclamanţii au răsturnat prezumţia legală de valabilitate a cauzei.
Această constatare a primei instanţe de control judiciar relevă existenţa unui caz tipic de nulitate absolută în baza principiului fraus omnia corupit şi al principiului bunei-credinţe în raporturile civile, al exercitării drepturilor numai în conformitate cu scopul pentru care au fost recunoscute de lege.
Faţă de această concluzie, având în vedere sancţiunea instituită de art. 1238 alin. (2) C. civ., Înalta Curte reţine că în mod corect s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/20.03.2018, nr. y/19.12.2017 şi nr. 1644/22.12.2017 emise de G..
Cât priveşte soluţia instanţei de apel de menţinere a concluziilor tribunalului cu privire la lipsa caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x/21.01.2011, Înalta Curte constată că nu a fost formulat recurs sub acest aspect, motiv pentru care hotărârea instanţelor de fond, din această perspectivă, a dobândit autoritate de lucru judecat.
În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâţi, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se invocă nemotivarea proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, prin raportare la situaţia premisă în care cererea de chemare în judecată a fost admisă doar în parte, Înalta Curte reţine caracterul nefondat şi al acestei critici.
Se observă că, prin decizia atacată, în contextul admiterii apelului declarat de K. S.R.L., Curtea de Apel Târgu Mureş a obligat, în solidar, pârâţii D., E., prin reprezentant legal D., şi F. la plata către reclamanţi a sumei de 28.047 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu expert şi onorariu avocaţial.
Această sumă o reprezintă cheltuielile de judecată stabilite în sarcina tuturor pârâţilor, deci inclusiv a pârâtei K. S.R.L., de către prima instanţă de fond, iar singura parte care a formulat apel sub acest aspect a fost pârâta persoană juridică, sens în care legalitatea dispoziţiei tribunalului nu poate fi verificată în recurs, la cererea celorlalţi pârâţi, care nu au declarat apel împotriva sentinţei nr. 184/2022.
Aceasta întrucât recursul declarat împotriva soluţiei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 28.047 RON a fost exercitat omisso medio, curtea de apel nedispunând obligarea pârâţilor la plata unei sume diferite, ci a menţinut, practic, obligaţia de plată a cheltuieilor de judecată stabilite de prima instanţă de fond, doar în sarcina persoanelor fizice, iar nu şi a persoanei juridice, în solidar.
Formularea criticii din perspectiva încălcării pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu schimbă cu nimic cele mai sus reţinute, neputând fi analizat niciun motiv de recurs prin care se tinde la schimbarea soluţiei primei instanţe, rămase neapelate de părţile recurente.
Aşadar, în condiţiile în care cuantumul cheltuielilor de judecată nu a fost stabilit de curtea de apel, ci de tribunal, doar acestuia îi putea fi imputată o eventuală lipsă a motivării hotărârii de acordare în integralitate a cheltuielilor de judecată (în contextul admiterii doar în parte a acţiunii).
Cum împotriva sentinţei tribunalului recurenţii-pârâţi din prezenta cauză nu au formulat apel, iar pârâta persoană juridică a formulat apel solicitând doar înlăturarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu este parte căzută în pretenţii, Înalta Curte va respinge şi acest motiv de recurs, pentru considerentele expuse.
II.2. Recursul incident declarat de reclamanţii C., A. şi B. împotriva considerentelor deciziei civile nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă
Examinând recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate a hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.
Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanţele de fond, în timp ce instanţa de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanţa de apel, normele de drept procesual şi/sau de drept material situaţiei de fapt deja stabilite.
Scopul recursului transcede interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia şi completa (în apel).
În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, verificând cererea de recurs, deşi criticile formulate au fost subsumate de către recurenţii-reclamanţi pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., totuşi se constată că acesta a fost invocat doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunţată în urma interpretării şi/sau aplicării greşite a normelor de drept material.
Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurenţii-reclamanţi susţin că instanţa de apel trebuia să reţină forţa probantă superioară a expertizei medico-legale efectuate de IML Târgu Mureş, şi să se reanalizeze probele, constatându-se că discernământul defunctului A. a fost afectat la momentul încheierii actelor translative de proprietate.
Or, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de apel a negat forţa probatorie superioară a expertizei efectuate de IML Târgu Mureş şi ar fi interpretat trunchiat celelalte înscrisuri aflate la dosar, aceasta distinct de faptul că reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate fi supusă controlului în calea extraordinară de atac a recursului, este şi nereală, curtea de apel arătând în mod concret, în cuprinsul deciziei atacate, că a analizat toate probele administrate în cauză, însă că niciuna dintre acestea nu ar demonstra cu certitudine că defunctul nu ar fi avut discernământ la momentul semnării contractelor de vânzare-cumpărare în discuţie.
Totodată, Înalta Curte constată că legiuitorul nu a prevăzut, prin vreun text de lege, acordarea unei valori probatorii prestabilite pentru unele dintre mijloacele de probă, nefiind recunoscută forţa probatorie superioară a unei expertize în raport cu emitentul acesteia. Dimpotrivă, probele se interpretează fiecare în parte şi coroborat, în ansamblul lor, revenind instanţei să aprecieze, potrivit propriilor convingeri, care dintre acestea exprimă adevărul juridic.
Aşadar, curtea de apel a avut în vedere concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit pe bază de acte de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş, însă a apreciat că cele consemnate în cuprinsul acestuia, în sensul că în perioada decembrie 2017- martie 2018, când defunctul a semnat cele trei contracte de vânzare-cumpărare, discernământul acestuia "putea fi mult diminuat" nu exprimă o certitudine, ci doar o prezumţie a faptului că acesta putea fi influenţat să accepte scoaterea bunurilor din patrimoniul său.
Faţă de acestea, Înalta Curte constată că îndicarea formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanţă, în condiţiile în care recurenţii, prin modul de formulare al recursului, invocă doar critici prin care urmăreşte, în realitate, ca instanţa de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate şi să reevalueze situaţia de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanţa de apel.
O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.
Ca atare, cum criticile formulate de recurenţii-reclamanţi nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei nulităţii recursului, precum şi efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.
II.3. Recursul principal declarat de reclamanţii C., A. şi B. împotriva considerentelor deciziei civile nr. 84/A din 10 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă
Prin recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 84A/2023 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pronunţate în procedura prevăzută de art. 444 C. proc. civ., reclamanţii au invocat, pe de-o parte, soluţia contradictorie a instanţei, care s-a pronunţat în sensul admiterii cererii de completare a deciziei nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, însă nu în sensul solicitat de aceştia, ci respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată iar, pe de altă parte, pronunţarea acestei hotărâri cu încălcarea artr. 452 C. proc. civ.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de reclamanţi se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., din perspectiva cărora va analiza prezentul recurs.
Astfel, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte remarcă faptul că argumentele subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu evidenţiază existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul deciziei care face obiectul căii de atac de faţă, ci relevă dezacordul recurenţilor faţă de aprecierea pe care instanţa de apel a făcut-o asupra temeiniciei pretenţiilor formulate de reclamanţi, de acordare a cheltuielilor de judecată.
Aceasta întrucât, aşa cum reiese din conţinutul normei art. 444 C. proc. civ., completarea unei hotărâri se va dispune în situaţia în care instanţa care a judecat cauza a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Aşadar, constatând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii apelanţilor-reclamanţi de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea de Apel Târgu-Mureş a dispus admiterea cererii de completare a deciziei nr. 970A/2022, în sensul pronunţării şi pe această solicitare.
Însă, admiterea cererii de completare a hotărârii pronunţate în apel nu atrage automat şi admiterea pretenţiilor asupra cărora curtea de apel omisese să se pronunţe ci, aceeaşi instanţă, în procedura prevăzută de art. 444 C. proc. civ., avea obligaţia de a analiza, ea însăşi, temeinicia acestor pretenţii, soluţia ce urma a fi pronunţată putând fi ori de admitere, ori de respingere a cererii de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, ulterior constatării că, în faza apelului, instanţa a omis să se pronunţe pe cererea apelanţilor-reclamanţi de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, procedând la verificarea temeiniciei pretenţiilor, a conchis în sensul că aceste cheltuieli nu pot fi acordate întrucât sumele au fost solicitate în contextul respingerii apelului intimaţilor, iar onorariul avocaţial nu a fost solicitat defalcat, o dată pentru susţinerea apelului propriu şi, în mod distinct pentru formularea întâmpinării faţă de apelul pârâţilor.
Prin urmare, Înalta Curtea consideră că motivele redate în cuprinsul deciziei recurate, cu privire la pretenţiile care fac obiectul disputei judiciare au aptitudinea de a constitui un raţionament logico-juridic judicios, clar şi convingător, de natură a susţine soluţia pronunţată, fără a se putea reţine existenţa unor motive contradictorii. Instanţa care a pronunţat hotărârea de completare a deciziei din apel a demonstrat aplicarea normelor de drept incidente la situaţia de fapt din speţă, prin referiri concrete la normele de drept incidente, decizia recurată cuprinzând argumente clare, şi care nu se exclud reciproc.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se critică modalitatea în care curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., nici acesta nu poate fi primit.
Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel şi cum reiese din înscrisurile de la paginile 7-11 vol II din dosarul Curţii de Apel Târgu-Mureş, constând în facturi, chitanţe şi extrase cont, se face dovada faptului că reclamanta C. a achitat cu titlu de onorariu de avocat sumele de 2.380 RON şi, respectiv 7.140 RON, fără a se face vreo menţiune în legătură cu activităţile juridice prestate de avocat, în mod distinct, pentru fiecare dintre aceste onorarii.
Aşadar, în contextul în care la dosarul cauzei nu au fost depuse copii ale contractelor de asistenţă juridică care să demonstreze dacă sau care dintre aceste sume a fost pretinsă pentru formularea de apărări în raport cu apelul intimaţilor, în mod corect curtea de apel a reţinut că nu putea face această distincţie şi obliga pârâţii la suportarea unei părţi din acest acest onorariu.
Mai mult, în situaţia în care ambele apeluri, atât cel al reclamanţilor, cât şi cel al pârâţilor persoane fizice au fost respinse, fiecare dintre apelanţi au căzut în pretenţii, potrivit art. 453 C. proc. civ., în propria cale de atac respinsă, astfel că nu pot fi obligaţi reciproc la plata cheltuielilor efectuate, aceştia urmând a suporta propriile cheltuieli efectuate.
Cum ambele părţi, atât apelanta-reclamanta C., cât şi pârâţii D., E. prin ocrotitor legal D. şi F. au solicitat obligarea celeilalte părţi la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de şedinţă din 20 octombrie 2022, şi văzând că niciunul dintre apelanţi nu poate fi considerat drept parte care a câştigat procesul, în mod corect Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins cererea formulată de intimaţii reclamanţi A., B. şi C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Din perspectiva aceloraşi considerente, nici cererile de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în faza procesuală a recursului formulate, reciproc, de către recurenţii-reclamanţi şi recurenţii-pârâţi nu pot fi primite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul incident declarat de reclamanţii C., A. şi B. împotriva deciziei nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Respinge, ca nefondat, recursul principal declarat de reclamanţii C., A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 84/A din 10 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Respinge, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâţii D., E., F., împotriva deciziei civile nr. 970/A din 18 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2024.