Şedinţa publică din data de 30 mai 2024
Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 11 februarie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să instituie în sarcina pârâtului obligaţia de a-i plăti suma de 243.000 RON, reprezentând contravaloarea daunelor morale stabilite prin decizia penală nr. 259/20.04.2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2015, pe care le-a achitat în integralitate părţilor civile, precum şi la plata dobânzilor legale aferente debitului principal, începând cu data la care a achitat acest debit şi până la plata integrală a acestuia.
Prin sentinţa nr. 3719 din 26 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Braşov, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu; a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov.
2. Sentinţa Tribunalului Braşov, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 227 din 22 octombrie 2021, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov, reprezentată legal de director general, în contradictoriu cu pârâtul A.; a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 121.700 RON, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata integrală a debitului datorat; a respins restul pretenţiilor formulate de partea reclamantă.
3. Decizia Curţii de Apel Braşov, secţia civilă
Prin decizia nr. 997 din 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost respinsă cererea de apel formulată de apelanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov împotriva sentinţei nr. 227/S, pronunţată de Tribunalul Braşov; a fost respinsă cererea de apel formulată de apelantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a fost păstrată sentinţa apelată.
4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Prin decizia nr. 559 din 5 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov împotriva deciziei civile nr. 997 din 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă; a fost casată decizia recurată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare.
5. Decizia Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în rejudecare
Prin decizia nr. 1344 din 25 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de apel formulată de apelantul pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 227 din 22 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Braşov; a fost admisă cererea de apel formulată de apelanta reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că suma la care pârâtul A. este obligat către reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov este de 243.400 RON, şi nu de 121.700 RON, astfel cum s-a acordat; au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
6. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1344 din 25 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs, neîntemeiat în drept, pârâtul A..
Recurentul susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1384 C. civ., învederând că, în speţă, există un raport de prepuşenie între inculpat şi persoana responsabilă civilmente, rezultat din contractul de muncă încheiat între reclamantă şi pârât, raport în temeiul căruia partea responsabilă civilmente a exercitat supravegherea şi controlul activităţii desfăşurate de inculpat.
Afirmă că raportul de prepuşenie între reclamantă şi pârât a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia penală nr. 259 din 20 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, fiind reţinută, implicit, şi culpa reclamantei în producerea prejudiciului.
Apreciază că sunt îndeplinite, în speţă, condiţiile solidarităţii pasive, prevăzute de art. 1384 alin. (4) C. civ., întrucât prin decizia penală anterior menţionată nu a fost reţinută o cauză exoneratoare de răspundere a comitentului, acesta fiind obligat împreună cu prepusul la plata despăgubirilor.
Arată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1384 alin. (1) C. civ. întrucât reclamanta a exercitat în mod defectuos atribuţiile de control, supraveghere şi coordonare a activităţii recurentului.
Invocă în apărarea sa dispoziţiile art. 1053, art. 1456, art. 1443, art. 1382 şi art. 1383 C. civ.
Învederează că sentinţa instanţei de fond, prin care a fost obligat să achite reclamantei suma de 121.700 RON, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, este legală şi temeinică.
7. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că recurentul nu menţionează motivele de nelegalitate a deciziei contestate şi nu probează o situaţie contrară celei reţinute prin decizia recurată.
În situaţia respingerii excepţiei nulităţii, învederează că aspectele invocate prin cererea de recurs au fost soluţionate prin decizia de casare nr. 559 din 5 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi au intrat în puterea lucrului judecat.
8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţia din 28 februarie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 30 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
Excepţia nulităţii recursului
Recursul reprezintă o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicţie. Întrucât cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă, această nelegalitate trebuie să se încadreze în unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Intimata a arătat că recurentul nu menţionează motivele de nelegalitate ale deciziei contestate, context în care recursul ar fi nul, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora sancţiunea nulităţii intervine şi "în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Înalta Curte constată că recurentul a formulat critici prin care a susţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1384 C. civ., care reglementează dreptul de regres al comitentului împotriva prepusului, în raport de considerentele deciziei penale nr. 259 din 20 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, care se impun cu putere de lucru judecat.
În consecinţă, sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi reţinută cât timp motivul de nelegalitate invocat priveşte încălcarea normelor de drept material, iar criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor prevăzute de acesta urmând a fi analizată pe fondul cererii de recurs.
Analiza recursului
Recurentul invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1384 C. civ., susţinând că raportul de prepuşenie între reclamantă şi pârât a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia penală nr. 259 din 20 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, fiind reţinută, implicit, şi culpa reclamantei în producerea prejudiciului.
Apreciază că sunt îndeplinite, în speţă, condiţiile solidarităţii pasive, prevăzute de art. 1384 alin. (4) C. civ. întrucât prin decizia penală anterior menţionată nu a fost reţinută o cauză exoneratoare de răspundere a comitentului, acesta fiind obligat împreună cu prepusul la plata despăgubirilor.
Înalta Curte reţine că aceste susţineri nu mai pot forma obiectul controlului judiciar în recurs, întrucât neîntrunirea, în speţă, a condiţiilor solidarităţii pasive în caz de regres al comitentului împotriva prepusului a fost deja dezlegată în primul ciclu procesual.
Astfel, prin decizia de casare nr. 559 din 5 aprilie 2023, pronunţată în primul ciclu procesual, răspunzând criticilor reclamantei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat raportul juridic între reclamantă, în calitate de comitent şi parte responsabilă civilmente în procesul penal, şi pârât, în calitate de prepus şi inculpat în cauza penală, precum şi răspunderea acestora, în raport cu vinovăţia fiecăruia.
Analizând considerentele deciziei atacate, în raport cu criticile formulate, instanţa de recurs, în primul ciclu procesual, a constatat că s-a reţinut eronat prin decizia recurată că faptul prejudiciabil a fost săvârşit deopotrivă de comitent şi de prepus, cu consecinţa limitării regresului comitentului, având în vedere contribuţia directă a acestuia la producerea prejudiciului. Astfel, s-a dispus casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
A reţinut instanţa de casare că raportul juridic între angajat şi angajator, la momentul săvârşirii faptelor, cu atribuţiile inerente privind direcţia, supravegherea şi controlul ce revin angajatorului asupra celui căruia îi încredinţează funcţii sau însărcinări, corespunde, pe planul răspunderii civile delictuale, raportului de prepuşenie, în sensul dat de art. 1373 alin. (2) C. civ., şi activării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, acesta fiind motivul pentru care reclamanta a achitat sumele de bani victimelor infracţiunilor săvârşite de pârât, la plata cărora a fost obligată, în solidar, cu inculpatul, conform hotărârilor din dosarul penal.
În continuarea analizei efectuate, s-a reţinut că pârâtul a săvârşit faptele ilicite prin încălcarea flagrantă a atribuţiilor de serviciu, abuzând de funcţia şi sarcinile încredinţate de comitent, ceea ce îl plasează pe terenul vinovăţiei personale şi exclusive, fără a se putea prevala de vreo culpă de serviciu, care să conducă la vreo exonerare de răspundere pentru prejudiciul cauzat sau la o partajare a acestuia, proporţional cu vreo culpă a comitentului.
Conform dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., vizând judecata în fond după casare:
"(1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul. (2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat. (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată. (4) În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege."
În considerarea acestei dispoziţii legale, instanţa de rejudecare a fondului după casare a soluţionat cauza în cadrul coordonatelor stabilite în decizia de casare, modalitatea în care instanţa de recurs a dat dezlegare unui aspect litigios, în speţă posibilitatea exercitării regresului integral în situaţia în care vinovăţia prepusului este una exclusivă, fără legătură cu vreo culpă de serviciu, care să se fi bazat pe îndeplinirea defectuoasă a ordinelor, instrucţiunilor de serviciu, impunându-se, fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării. Aceasta constituie o consecinţă a efectului pozitiv al lucrului judecat, potrivit căruia statuările definitive ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă, părţilor şi instanţei ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare care a tranşat definitiv un aspect al litigiului.
Înalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, astfel cum au fost indicate în decizia pronunţată în recurs în primul ciclu procesual, instanţa de apel constatând întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana pârâtului A.. Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 1384 alin. (1) C. civ., reclamanta, în calitate de comitent, nu-şi poate vedea limitat regresul împotriva pârâtului.
Astfel fiind, subsecvent refacerii judecăţii în apel pe baza dezlegărilor şi îndrumărilor obligatorii conţinute în decizia de casare, nu mai pot fi susţinute critici de nelegalitate a hotărârii din apel care vizează aspecte ale litigiului intrate în puterea lucrului judecat, cum ar fi cele relative la îndeplinirea condiţiilor solidarităţii pasive în cazul regresului comitentului împotriva prepusului, prevăzute de art. 1384 alin. (4) C. civ.
Readucând în dezbaterea judiciară exercitarea defectuoasă de către reclamantă a atribuţiilor de control, supraveghere şi coordonare a activităţii prepusului, cu consecinţa limitării regresului acesteia împotriva recurentului pârât, acesta ignoră efectele pe care le produce autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor jurisdicţionale definitive în cadrul aceluiaşi proces din perspectiva normei de drept pretins incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 1344/Ap din 25 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 1344/Ap din 25 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.