Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de asigurare a dovezilor înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2023 la data de 08.05.2023, petenţii A. şi B. au arătat că în cauză au depus un denunţ penal faţă de săvârşirea continuată a infracţiunii de zădărnicire a instaurării ordinii constituţionale şi ordinii publice internaţionale care garantează drepturile şi libertăţile fundamentale, dreptul de proprietate.
Au precizat că dovezile a căror administrare o solicită sunt înscrisuri care se găsesc în dosarele civile şi căile de atac, care s-au finalizat cu titlu executoriu fals: 8430/1995 la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, 1843/1997 la Judecătoria Piteşti, 6850/1999 la Tribunalul Argeş, 3898/2002 la Judecătoria Piteşti, precum şi în dosarele civile şi căile de atac împotriva executării silite a titlului executoriu fals încuviinţate de o instanţă înlăturată prin hotărâre de strămutare a Curţii Supreme de Justiţie, peste termenul legal de prescripţie a executării: 30461/299/2010 la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, 56125/299/2012 la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, inclusiv dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Au învederat petenţii că fapta pe care urmăresc să o dovedească este săvârşirea infracţiunii menţionate, iar primejdia întârzierii este intenţia vădită a făptuitorilor de distrugere a probelor, intenţie care rezultă din forţarea scoaterii de pe rol a cauzei prin perimare inventată.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 235 şi următoarele din C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 13F din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023, cererea de asigurare de dovezi formulată de petenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C., a fost respinsă, ca inadmisibilă.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut, în esenţă, că în prezenta cauză, cererea de asigurare dovezi a fost formulată de petenţi în cadrul dosarului nr. x/2019, dosar soluţionat prin decizia civilă nr. 371/26.04.2023 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizie prin care cererea de revizuire formulată de petenţi a fost anulată ca nesemnată şi că petenţii au formulat cererea de asigurare dovezi fără arătarea dovezilor a cărora administrare o pretind, a faptelor ce voiesc a le dovedi, precum şi primejdia întârzierii, motiv pentru care cererea formulată a fost respinsă că inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 235-236 C. proc. civ. de la 1865.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs petenţii A. şi B., susţinând, în esenţă, că prezenta cerere de asigurare a dovezilor s-a constituit în denunţ împotriva statului şi puterii judecătoreşti neconforme cu Constituţia României, dreptul internaţional, drepturile naturale ale persoanei umane: dreptul la apărare, dreptul de proprietate.
Au solicitat soluţionarea recursului de către puterile garante ale funcţionării statului român în conformitate cu Constituţia României, dreptul internaţional, statutul de stat membru al UE si ONU, drepturile naturale ale persoanei umane: dreptul la apărare, dreptul de proprietate.
La termenul din 25 septembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiilor netimbrării şi nulităţii recursului.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Având a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei netimbrării şi excepţiei nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege."
Art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar alin. (3) al acestui articol stipulează că, "Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."
Conform art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, "La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".
În prezenta cauză, prin repartizare computerizată aleatorie dosarul a fost alocat, spre soluţionare, completului filtru nr. 10, care, prin rezoluţia din 26 octombrie 2023, a stabilit în sarcina recurenţilor obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării recursului, ca netimbrat, cu menţiunea că au posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
Această obligaţie a fost comunicată recurenţilor, cu adresele emise la 8 noiembrie 2023 şi depuse la cutia poştală, la data de 16 noiembrie 2023, astfel cum rezultă din procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare aflate la dosarul de recurs.
Petenţii A. şi B. au depus cerere de reexaminare împotriva modului de stabilite a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, iar prin încheierea din 5 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul asociat nr. x/2023, cererea de reexaminare formulată de petenţi a fost respinsă.
În cauză, până la primul termen de judecată fixat la 25 septembrie 2024, recurenţii nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Pe de altă parte, se constată că, în cauză, recurenţii au uzat de dreptul de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, dar aceasta a fost respinsă, iar ulterior, recurenţii nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În acest context, se reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).
Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, taxa judiciară de timbru are un cuantum redus (50 RON), recurenţii au formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce a fost respinsă prin încheierea din 5 decembrie 223 şi au avut posibilitatea legală de a formula cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar recursul este formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de asigurare dovezi formulată de către petenţi. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reţine că, prin anularea căii de atac ca netimbrate, s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiţie.
Pe de altă parte, memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise de nelegalitate a încheierii nr. 13F/27.09.2023, ci prezentarea unor aspecte care sunt străine de soluţia şi de considerentele instanţei anterioare, deşi condiţia esenţială a motivării recursului implică determinarea neregularităţilor imputate curţii de apel, în raport cu soluţia pronunţată în privinţa cererii cu care a fost învestită, precum şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 din C. proc. civ. de la 1865. Această cerinţă nu este satisfăcută de conţinutul cererii de recurs, atâta timp cât criticile formulate nu au legătură cu soluţia şi argumentaţia logico-juridică avută în vedere de către curtea de apel la pronunţarea încheierii nr. 13F/27.09.2023. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, pe calea căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865.
Faţă de aceste considerente, reţinând, pe de o parte, că recursul nu a fost timbrat, iar pe de altă parte, că memoriul de recurs nu cuprinde motive care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865 şi că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) şi art. 306 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, va anula recursul declarat de petenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de petenţii A. şi B., prin reprezentant A., împotriva încheierii nr. 13F din 27 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.