Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suplinirea consimţământului pârâtului pentru transferarea minorei C.; modificarea parţială a programului de legături personale a pârâtului cu minora C., astfel:
"Minora va petrece cu tatăl primul şi al treilea week-end pe lună de vineri ora 17 până duminică ora 17, cu luarea minorei de la locuinţa mamei şi aducerea acesteia înapoi."; încetarea contribuţiei stabilite în sarcina pârâtului pentru cheltuielile privind creşterea şi educarea minorei C.; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Judecătoriei Buftea, secţia civilă
Prin sentinţa nr. 112 din 9 ianuarie 2024, pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În motivare, instanţa a reţinut că acţiunile având ca obiect neînţelegerile dintre părinţi privind exercitarea autorităţii părinteşti, indiferent de obiectul lor concret, sunt acţiuni privind ocrotirea persoanei fizice minore şi sunt date de C. civ., potrivit art. 486, în competenţa instanţei de tutelă. Conform art. 398 şi următoarele din C. civ., instanţei de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Relativ la competenţa materială, instanţa a constatat că, potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., judecătoria este competentă să soluţioneze în primă instanţă cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede, în mod expres, altfel, iar sub aspect teritorial, art. 114 C. proc. civ. dispune că, în situaţia în care legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Ca situaţie de fapt, a reţinut că minora locuieşte împreună cu mama sa în Sibiu, împrejurare ce reiese din contractul de închiriere depus la dosar, astfel că locuinţa statornică a reclamantei se află în judeţul Sibiu.
Având în vedere situaţia de fapt şi obiectul pricinii, precum şi pentru o mai bună administrare a probelor, Judecătoria Buftea a apreciat că se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sibiu.
3. Hotărârea Judecătoriei Sibiu
Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, prin sentinţa nr. 3329 din 28 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi ale art. 106 şi art. 107 C. civ. şi a constatat că acţiunile având ca obiect neînţelegerile dintre părinţi privind exercitarea autorităţii părinteşti, indiferent de obiectul lor concret, sunt acţiuni privind ocrotirea persoanei fizice minore şi sunt date de C. civ., potrivit art. 486, în competenţa instanţei de tutelă.
A stabilit incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. vizând competenţa teritorială a instanţei de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite şi a apreciat că se are în vedere domiciliul sau reşedinţa acesteia de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Ca situaţie de fapt a reţinut că, la momentul introducerii cererii pe rolul Judecătoriei Buftea, la 18 aprilie 2023, domiciliul minorei C. se afla la domiciliul mamei din Tunari, str. x, vila 12, jud. Ilfov, iar din contractul de închiriere depus de reclamantă rezultă că reşedinţa persoanei ocrotite, minora C., s-a schimbat la Sibiu la data de 10 octombrie 2023, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat modificarea programului de vizitare a minorei C. de către pârâtul B. şi încetarea contribuţiei stabilite în sarcina pârâtului pentru cheltuielile privind creşterea şi educarea minorei.
Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, care dispun în sensul că:
"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".
Totodată, art. 114 C. proc. civ. prevede că:
"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa teritorială.
În aplicarea dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, noţiunea de domiciliu are în vedere domiciliul sau reşedinţa de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.
Prin urmare, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului, din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a acestuia.
Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."
Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.
Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
În speţă, prin convenţia autentificată sub nr. x din 10 octombrie 2022 de către notar public D., locuinţa minorei C. a fost stabilită la domiciliul mamei, care la data încheierii convenţiei era în Sibiu, str. x, jud. Sibiu.
Cu toate acestea, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 9 mai 2023, domiciliul mamei era în comuna Tunari, str. x, vila 12, jud. Ilfov, conform susţinerilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, necontestate de către pârât.
Singurul aspect care interesează în stabilirea instanţei competente cu soluţionarea cauzei este cel legat de locuinţa efectivă a minorei la data sesizării instanţei, aceasta fiind cea din comuna Tunari, jud. Ilfov.
Schimbarea domiciliului minorei, ulterioară sesizării instanţei, în circumstanţele în care, pe parcursul judecăţii în faţa Judecătoriei Buftea, la dosar a fost depus contractul de închiriere încheiat la 10 octombrie 2023 de reclamantă cu privire la un imobil aflat în Sibiu, jud. Sibiu, unde domiciliază, presupunându-se că împreună cu minora, în condiţiile în care nu a făcut o altă menţiune, nu este de natură a atrage o modificare a competenţei instanţei sesizate iniţial.
Astfel, potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil, ca regulă de drept generală în materia competenţei teritoriale, atunci când pe parcursul judecăţii intervin modificări asupra acestui element de identificare, instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, intervine o schimbare a domiciliului pârâtului.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este instanţa competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.