Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 10.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună modificarea programului de vizită stabilit prin sentinţa civilă nr. 8839 din 5 octombrie 2023, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2022, în sensul fixării următoarei modalităţi de desfăşurare a relaţiilor personale dintre pârât şi fiica minoră a părţilor, C.: în primul şi al treilea weekend din lună, sâmbăta între orele 10:00-14:00 şi duminica între orele 10:00-14:00, în prezenţa mamei şi a unui reprezentant al DGASPC Suceava, la sediul DGASPC Suceava, în ipoteza în care copilul doreşte să aibă legături personale cu tatăl său; exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei, în mod exclusiv, de către mamă, până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2024, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa.
2. Hotărârea Judecătoriei Suceava
Prin sentinţa civilă nr. 3866 din 5 august 2024, pronunţată de Judecătoria Suceava, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârât, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Constanţa.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., prevederi cu caracter special care stabilesc competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale în sarcina instanţei competente să soluţioneze cauza pe fond şi care se aplică prioritar prevederilor art. 114 C. proc. civ. şi art. 123 din acelaşi act normativ.
A mai reţinut că dosarul de fond nr. x/2024, având ca obiect modificarea cuantumului pensiei de întreţinere, completată cu modificarea programului de vizită şi exercitarea autorităţii părinteşti, a fost introdus pe rolul Judecătoriei Constanţa întrucât, la data formulării respectivei cereri, reclamanta din prezentul dosar împreună cu minora locuiau în Constanţa.
În raport de faptul că la data introducerii acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, minora locuia împreună cu mama sa în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa, aspect recunoscut de reclamantă şi prin cererea formulată în şedinţa din 5.08.2024, instanţa a reţinut că Judecătoria Constanţa este competentă să soluţioneze cererea.
A apreciat ca fiind irelevant aspectul vizând schimbarea domiciliului reclamantei împreună cu minora în cursul lunii mai 2024, după înregistrarea dosarului nr. x/2024 la 15.04.2024, în raport cu dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul."
3. Hotărârea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă
Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa pronunţată la 20 septembrie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Instanţa a reţinut în motivare că cererea ce face obiectul dosarului este întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., fondul dreptului fiind reprezentat de dosarul nr. x/2024, având ca obiect modificarea cuantumului pensiei de întreţinere, completată cu modificarea programului de vizită şi exercitarea autorităţii părinteşti, introdus de pârât pe rolul Judecătoriei Constanţa întrucât, la data formulării respectivei cereri, reclamanta din prezentul dosar împreună cu minora locuiau în Constanţa.
A mai reţinut că, atunci când aplicabilitatea procedurii ordonanţei preşedinţiale rezultă din alte dispoziţii legale decât cele ale Titlului VI din Cartea a VI-a C. proc. civ., fondul dreptului va fi stabilit prin raportare la acele dispoziţii.
A apreciat că dispoziţiile art. 920 C. proc. civ. nu sunt incidente în speţă, întrucât dosarul de fond nu are ca obiect divorţ, care deja s-a pronunţat, fiind aplicabil textul general care instituie competenţa teritorială în cazul cererilor privind minorul, respectiv art. 114 C. proc. civ.
Ca situaţie de fapt, a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 8839/05.10.2023, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. x/2022, locuinţa minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, care, din verificările efectuate la DEPABD, este în sat Ipoteşti, comuna Ipoteşti, str. x, în Suceava, începând cu data de 16.05.2024.
Astfel, constatând că, la momentul formulării cererii de ordonanţă preşedinţială, minora locuia efectiv în Ipoteşti, jud. Suceava, cu reclamanta, mama sa, a reţinut că Judecătoria Suceava este instanţa competentă să soluţioneze litigiul.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte constată că Judecătoria Suceava şi Judecătoria Constanţa şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.
Astfel, Judecătoria Suceava s-a raportat la dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. şi a reţinut că dosarul de fond la care face referire acest text de lege se află pe rolul Judecătoriei Constanţa, instanţă învestită în mod legal, având în vedere domiciliul reclamantei, respectiv al minorei, de la acea dată, respectiv 15 aprilie 2024, în timp ce Judecătoria Constanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. întrucât dosarul de fond nu are ca obiect divorţ, care deja s-a pronunţat, competenţa urmând a fi stabilită având în vedere domiciliul persoanei ocrotite de la data introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială.
Obiectul acţiunii deduse judecăţii ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea prin care s-a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, modificarea programului de vizitare a minorei C. de către pârâtul B. şi exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei, în mod exclusiv, de către mamă, până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2024, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa.
Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, care dispun în sensul că:
"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".
Prevederile art. 114 C. proc. civ. statuează că:
"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Totodată, conform dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."
În speţă, pe rolul Judecătoriei Constanţa este înregistrată cererea formulată de pârâtul din prezenta cauză, ce face obiectul dosarului nr. x/2024, având ca obiect modificarea cuantumului pensiei de întreţinere, completată cu modificarea programului de vizită şi exercitarea autorităţii părinteşti.
Însă, o astfel de cerere, formulată ulterior pronunţării divorţului între părinţii minorei, este una privind măsuri de ocrotire a persoanei fizice, dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, care urmează a se soluţiona de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, conform dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ.
Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."
Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.
Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 8839/05.10.2023, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. x/2022, locuinţa minorei a fost stabilită la domiciliul mamei, care la data pronunţării hotărârii era în Constanţa, B-dul 1 mai nr. 103, jud. Constanţa.
Cu toate acestea, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 10 iulie 2024, domiciliul mamei era în sat Ipoteşti, com. Ipoteşti, str. x, jud. Suceava, astfel cum rezultă din interogarea bazei de date a DEPABD, aflată la dosarul Judecătoriei Constanţa.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Suceava este instanţa competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.