Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin încheierea din 13 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus preschimbarea din data de 29 noiembrie 2024 la data de 4 octombrie 2024 a termenului de judecată a recursului formulat de către recurentul-revizuent A. împotriva încheierii de suspendare din data de 11 iunie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2000, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B. şi C., intimaţii-pârâţi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Spitalul "Grigore Alexandrescu" şi intimaţii-intervenienţi S.C. D. S.R.L. şi E., în cauza având ca obiect "revendicare imobiliară".
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că petentul A. a solicitat, prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2024, preschimbarea termenului de judecată stabilit la data de 29 noiembrie 2024 la o dată mai recentă, având în vedere că dosarul are o vechime de 24 de ani, a mai fost suspendată judecata anterior şi se urmăreşte tergiversarea soluţionării dosarului.
Reţinând incidenţa prevederilor art. 153 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 şi având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. x/2000, cu circa 24 de ani în urmă, de unde rezultă o vechime considerabilă a cauzei şi faptul că recursul are ca obiect verificarea legalităţii încheierii pronunţate în cauză, prin care a fost suspendată judecata, Curtea a apreciat că se impune soluţionarea recursului într-un termen cât mai scurt, astfel încât a constatat cererea de preschimbare a termenului de judecată ca fiind justificată.
2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Prin cererea de recurs formulată împotriva acestei încheieri, recurenta E. a arătat că preschimbarea termenului de judecată a avut loc în mod abuziv şi fără temei legal, menţionând, totodată, că solicită cercetarea disciplinară şi penală a preşedintelui secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti în raport cu o serie de infracţiuni.
A mai arătat că în cauză urmează să fie cercetaţi penal şi avocatul părţii adverse, precum şi membrii completului de judecată.
De asemenea, a precizat că litigiul este guvernat de vechiul C. proc. civ., precum şi că instituţia preschimbării termenului de judecată din acest act normativ este abrogată.
Menţionează şi că dispoziţiile art. 230 C. proc. civ. prevăd că preschimbarea termenului de judecată poate avea loc pentru motive temeinice, la cererea oricăreia dintre părţi.
Arată că, în cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de suspendare a judecăţii din 11 iunie 2024, intimatul A. nu este parte, existând la dosar cererea acestuia de renunţare la judecata cererii de intervenţie formulate, cerere de intervenţie nesoluţionată.
Pe de altă parte, intimatul A. nu poate să fie parte în aceeaşi calitate în două dosare cu obiect identic.
Arată că acesta a renunţat la cererea de intervenţie din dosarul nr. x/2000 şi a promovat dosarul nr. x/2017, declarând în fals inexistenţa dosarului nr. x/2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, dosar care la cererea recurentei a fost suspendat până la soluţionarea dosarului anterior.
Menţionează că acest dosar era suspendat până la soluţionarea administrativă a cererilor de retrocedare, refuzându-se repunerea pe rol, în timp ce dosarul nr. x/2017 era aproape soluţionat, afirmând, totodată, existenţa unui dosar penal, precum şi solicitarea de daune morale.
3. Apărări formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţia netimbrării, precum şi excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea hotărârii atacate, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În dezvoltarea excepţiei inadmisibilităţii recursului a arătat că încheierea de şedinţă recurată este o încheiere prin care s-a dispus preschimbarea termenului de judecată, a cărei calificare juridică este aceea de încheiere premergătoare, iar nu de încheiere interlocutorie.
Art. 268 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 defineşte încheierea interlocutorie ca fiind acea încheiere, prin care, fără a hotărî în totul asupra cauzei, se pregăteşte soluţionarea ei.
Având în vedere că prin încheierea de şedinţă recurată nu se pregăteşte soluţionarea cauzei, ci doar s-a dispus preschimbarea termenului de judecată, această încheiere trebuie calificată ca fiind o încheiere premergătoare.
În acest context, având în vedere dispoziţiile art. 299 alin. (1) teza finală C. proc. civ. de la 1865 privind obiectul recursului, coroborate cu cele ale art. 282 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, conform cărora "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii", rezultă că încheierea prin care se dispune preschimbarea termenului de judecată nu poate fi atacată în mod separat cu apel sau cu recurs, ci doar odată cu fondul cauzei.
În dezvoltarea excepţiei netimbrării recursului a menţionat că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 25 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.
În dezvoltarea excepţiei nulităţii recursului a precizat că, potrivit art. 3021 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. de la 1865, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, indicarea hotărârii care se atacă.
Menţionează, în acest sens, că recursul formulat nu indică elementele de identificare ale încheierii de şedinţă atacate, motiv pentru care consideră că se impune anularea recursului formulat.
Pe fond a arătat că cererea de recurs nu poate fi primită.
Instituţia preschimbării termenului de judecată din C. proc. civ. de la 1865 a fost reglementată, până la momentul intrării în vigoare a noului C. proc. civ., de dispoziţiile art. 153 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, dispoziţii ce rămân în vigoare şi sunt aplicabile în speţă raportat la dispoziţiile art. 25 din noul C. proc. civ., conform cărora "procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."
A mai arătat şi că măsura preschimbării termenului de judecată a fost dispusă dintr-un motiv întemeiat, având în vedere vechimea acestui dosar, care este tergiversat de către recurentă de peste 24 de ani, acest recurs fiind o dovadă în plus cu privire la acest lucru.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând încheierea recurată, în raport cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele expuse în continuare.
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional prin art. 129 din Constituţia României.
Aşa fiind, exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Obiect al recursului îl pot constitui - în anumite condiţii - şi încheierile judecătoreşti, în această privinţă trebuind să se ţină seama de regimul juridic al încheierilor premergătoare astfel cum este stabilit acesta prin art. 268 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. de la 1865.
Aşa fiind, încheierile premergătoare se pot ataca, în principiu, numai o dată cu fondul cauzei, aceasta reprezentând regula şi în materie de recurs.
În speţă, autoarea căii de atac a declarat recurs împotriva unei încheieri premergătoare, preparatorii, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus preschimbarea la data de 4 octombrie 2024, cu citarea părţilor, a termenului de judecată din data de 29 noiembrie 2024, acordat iniţial în dosarul nr. x/2000 al acestei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.
Or, conform dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel sau recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
De asemenea, potrivit art. 299 alin. (1) din acelaşi cod, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) din acelaşi cod sunt aplicabile în mod corespunzător.
Aşa fiind, faţă de considerentele menţionate şi cum încheierea recurată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., prin aceasta nefiind întrerupt cursul judecăţii, ci, dimpotrivă, fiind dispuse măsuri procesuale pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, prin preschimbarea la o dată anterioară a termenului de judecată stabilit iniţial, recursul formulat împotriva acesteia urmează a fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta E. împotriva încheierii din 13 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2000.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 octombrie 2024.