Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 19 octombrie 2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele B. şi C., anularea executării silite, anularea titlului executoriu şi a actelor de executare din dosarul de executare nr. x/2020 al B.E.J. D..
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 2030 din 9 aprilie 2024, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reţinândcă executarea a început la 23 iunie 2020, când debitorul avea domiciliul în Sectorul 4, conform fişei de evidenţă D.E.P.A.B.D., astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competentă teritorial a soluţiona contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 10558 din 19 iunie 2024, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buzău, reţinând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 713 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora competentă teritorial este şi instanţa de la locul situării imobilului, iar alegerea de competenţă aparţine reclamantului.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 4 Buicureşti a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Buzău.
Conform prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., "în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului".
Prin decizia nr. 20/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legi a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". La par. 72 al acestei decizii, s-au arătat următoarele:
"Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., când contestaţia la executare poate fi introdusă şi la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că, pe parcursul procedurii execuţionale, există o singură instanţă de executare. Instanţa în a cărei competenţă teritorială se află imobilul nu devine, în acest caz, instanţă de executare, ci doar va fi judecătoria echivalentă instanţei de executare (care rămâne aceeaşi instanţă ce a încuviinţat iniţial executarea silită), care va fi competentă să soluţioneze contestaţia la executare în raport cu locul situării imobilului, în cazul urmăririi silite imobiliare, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generate de bunuri imobile, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare".
În cauză, se constată că instanţa de la locul situării imobilului este Judecătoria Buzău, instanţa de la domiciliul debitorului este Judecătoria Ploieşti, iar instanţa care a încuviinţat executarea este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Aplicând normele legale şi decizia în interesul legii nr. 20/2021, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Buzău, ca instanţă de la locul situării imobilului, care devine competentă, prin voinţa legiuitorului, ca instanţă echivalentă instanţei de executare.
Faţă de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona contestaţia la executare este Judecătoria Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2024.