Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 24 mai 2023, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 40.000 euro, reprezentând contravaloare împrumut, precum şi a daunelor moratorii, calculate de la data scadenţei (17.07.2022), şi a dobânzii penalizatoare, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 704 din 5 februarie 2024, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâtă, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. şi faptul că, la data sesizării instanţei, pârâta avea reşedinţa în Sectorul 3.
Prin sentinţa civilă nr. 4520 din 26 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând că art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. nu este incident în cauză, întrucât nu este prevăzut locul din contract, fiind aplicabile dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., astfel că este competentă instanţa de la domiciliul pârâtei, situat în municipiul Braşov, iar nu cea de la reşedinţa pârâtei.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 3
În stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, cele două instanţe aflate în conflict s-au raportat la dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., conform cărora:
"(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".
Izvorul conflictului negativ de competenţă ivit în cauză îl reprezintă interpretarea diferită pe care cele două instanţe au dat-o noţiunii de domiciliu din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate. Judecătoria Braşov a reţinut că determinant este domiciliul pârâtului menţionat în cartea de identitate, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 a apreciat că prezintă relevanţă reşedinţa pârâtului.
Având în vedere dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., se constată că acestea nu menţionează, în mod alternativ, domiciliul sau reşedinţa pârâtului, acordându-se valenţă legală, din punct de vedere al competenţei teritoriale, locuinţei stabile şi opozabile terţilor, prin înscrierea în evidenţele instituţiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale.
Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută, însă, prin raportare la noţiunea de domiciliu, ca atribut de identificare a persoanei fizice, astfel cum este definită de art. 87 din C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală." În continuare, art. 89 din C. civ. prevede:
"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".
În urma interpretării coroborate a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 din C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu", prevăzută la art. 107 din C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, astfel că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv. Aceasta, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură, poate fi atins numai prin stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are pârâtul locuinţa efectivă, proximitatea acesteia faţă de instanţă facilitându-i pârâtului accesul efectiv la justiţie.
În cauză, se reţine că pârâta avea reşedinţa, la data introducerii cererii de chemare în judecată (24 mai 2024), pe raza Sectorului 3 din Bucureşti, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date .
Este de menţionat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 108 din C. proc. civ., acestea fiind aplicabile doar în situaţia în care domiciliul pârâtului nu este cunoscut, ceea ce nu este cazul în speţă, pârâta având domiciliul pe raza municipiului Braşov, conform aceluiaşi extras de interogare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa în soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2024.