Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 17 iulie 2024, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului B., la cererea creditoarei C. S.A., în baza sentinţei civile nr. 5424/19.09.2023 pronunţate de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin încheierea din 5 septembrie 2024, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Roman, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi faptul că domiciliul din cartea de identitate a debitorului este în comuna Săbăreni, localitate aflată în circuscripţia teritorială a Judecătoriei Roman.
Prin sentinţa civilă nr. 2855 din 26 septembrie 2024, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum şşi faptul că domiciliul efectiv al debitorului este în Sectorul 6 din Bucureşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Roman a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 6
Cele două instanţe aflate în conflict au aplicat, în mod diferit, prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 reţinând ca relevant domiciliul înscris în cartea de identitate a debitorului, iar Judecătoria Roman apreciind că determinant este domiciliul efectiv al debitorului.
Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Conform prevederilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe". Se reţine că instanţa de executare, care are competenţa materială de a soluţiona inclusiv cererea privind încuviinţarea executării silite, este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Conform art. 87 din C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală." În continuare, art. 89 din C. civ. prevede următoarele:
"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".
În urma interpretării coroborate a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 din C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu", prevăzută la art. art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, astfel că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv. Aceasta, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil, inclusiv faza executării silite, constând în asigurarea cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură, în vederea respectării dreptului la apărare, poate fi atins numai prin stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are debitorul locuinţa efectivă.
În cauză, la data sesizării organului de executare, debitorul avea domiciliul efectiv pe raza Sectorului 6 din Bucureşti, de unde se şi solicită evacuarea sa din imobil, astfel că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2024.