Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 30 septembrie 2024, reclamanta A. a solicitat emiterea ordinului de protecţie împotriva pârâtului B., fără a motiva cererea în fapt.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă din 01 octombrie 2024, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reprezentantul Ministerului Public şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
A reţinut instanţa că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie stabileşte competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, respectiv reclamanta A..
Instanţa a reţinut că reclamanta a arătat faptul că locuieşte la adresa de domiciliu din municipiul Arad, judeţul Arad.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 16076 din 22 octombrie 2024, Judecătoria Arad, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a stabilit că Judecătoria Constanţa este competentă să examineze cererea pentru emiterea ordinului de protecţie formulată de reclamanta A., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă şi a suspendat judecarea cauzei.
A reţinut instanţa că reclamanta locuieşte în fapt în Constanţa şi că îşi dispută în contradictoriu cu pârâtul B. săvârşirea unor fapte de violenţă psihologică exercitate de pârât asupra sa în cadrul locuinţei de fapt a reclamantei şi a concubinului acesteia, situate în Constanţa, judeţul Constanţa.
De asemenea, s-a mai reţinut că reclamanta a afirmat, contactată telefonic fiind în timpul şedinţei de judecată din 21 octombrie 2024, că ar dori să rămână în Constanţa la concubinul său dacă ar beneficia de protecţie şi a menţionat că în luna noiembrie revine în Arad doar pentru a rezolva nişte probleme urgente după care va pleca în Franţa, iar în luna ianuarie intenţionează să se întoarcă în Constanţa pentru o perioadă nedeterminată.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei îl constituie solicitarea reclamantei A. de emitere a ordinului de protecţie împotriva pârâtului B..
Instanţele aflate în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Lega nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul victima, conflictul negativ de competenţă fiind însă determinat de stabilirea diferită a domiciliului reclamantei A. de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecţie "Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violenţă din partea unei alte persoane poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri (...)".
Totodată, art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede:
"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie poate fi introdusă de victimă personal sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal al acesteia. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de: a) procuror; b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor infracţiunilor."
Ca atare, procedura reglementă de art. 14 din Legea nr. 26/2024 are în vedere situaţia în care cererea de emitere a ordinului de protecţie este adresată instanţei direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens.
Art. 14 din Legea nr. 26/2024 este o normă atributivă de competenţă teritorială absolută de ordine publică, prin alin. (1) al acestui text de lege fiind instituit un caz de competenţă teritorială exclusivă.
Cum cererile pentru emiterea ordinului de protecţie nu privesc bunuri sau drepturi de care părţile pot dispune, rezultă că, în această materie, părţile nu pot face o alegere de competenţă, neputând înlătura competenţa stabilită de art. 14 din Legea nr. 26/2024, fiind, aşadar, în prezenţa unei competenţe de ordine publică.
Aşa cum s-a arătat supra, cererile având ca obiect emiterea unui ordin de protecţie se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.
Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice şi este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, este şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală").
În sens procesual, noţiunea de "domiciliu" vizează locuinţa pe care o persoană şi-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăieşte, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 153 şi următoarele C. proc. civ., acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiului respectării dreptului la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.
Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiţia domiciliului din noul C. civ. cu locuinţa principală nu semnifică o îndepărtare de concepţia domiciliului ca locuinţă "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă şi lăsată la aprecierea instanţei.
Astfel, în contextul analizei, se reţine că menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuinţa sa statornică şi principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.
În cauza pendinte, se observă că însăşi reclamanta a indicat în cererea privind emiterea ordinului de protecţie că adresa sa este în Constanţa, strada x nr. 33, judeţul Constanţa.
De asemenea, reclamanta a declarat în faţa Judecătoriei Constanţa că se află într-o relaţie de concubinaj cu C., care este din Constanţa şi care a locuit o perioadă în Arad, unde a avut un loc de muncă, însă după revenirea acestuia în Constanţa, reclamanta l-a însoţit.
Se mai constată că în încheierea de şedinţă de la termenul din 17 octombrie 2024, instanţa Judecătoriei Arad a consemnat că s-a luat legătura telefonic cu părţile, iar reclamanta a precizat că locuieşte fără forme legale în Constanţa împreună cu concubinul său. S-a mai consemnat faptul că reprezentanta pârâtului a precizat că partea pe care o reprezintă a afirmat că reclamanta locuieşte de un timp în Constanţa.
Mai observă Înalta Curte că însuşi pârâtul B. precizează în memoriul depusă în dosarul Judecătoriei Arad că reclamanta A. "s-a instalat" în casa bunicii lui, casă în care pârâtul a locuit până "a venit el (unchiul pârâtului, numitul C.) cu iubita lui pe nume A.".
Or, în declaraţia autentificată sub nr. x din 09 august 2024 - declaraţie de acceptare a succesiunii, reiese faptul că bunica pârâtului, D., a avut ultimul domiciliu în localitatea Constanţa, strada x nr. 33, judeţul Constanţa. Astfel, se poate concluziona că pârâtul a locuit în casa bunicii situată la adresa din strada x nr. 33, Constanţa, adresă indicată de reclamantă în cererea de emitere a ordinului de protecţie.
Caracterul de stabilitate al acestei locuinţe din Constanţa este ilustrat de asemenea, de aserţiunea petentei ce, interpelată fiind de una dintre instanţele de judecată aflate în conflict, a susţinut că va merge la Arad doar pentru a rezolva probleme urgente, intenţionând să se întoarcă în Constanţa pe perioadă nedeterminată. Or, aceste elemente de natură internă, conjugate cu faptul obiectiv al locuirii deja de mai multă vreme la adresa din Constanţa, perioadă care cuprinde inclusiv momentul formulării cererii de emitere a ordinului de protecţie, dar şi durata desfăşurării prezentului proces, sunt de natură a ilustra inechivoc voinţa internă a petentei de a îşi stabili locuinţa de fapt efectivă, stabilă, în Constanţa, judeţul Constanţa.
În consecinţă, din coroborarea celor mai sus reţinute, rezultă că locuinţa în fapt efectivă a reclamantei A. este în Constanţa, judeţul Constanţa.
Or, întrucât domiciliul sau reşedinţa, ca locuinţă în fapt a victimei, este criteriul în raport de care se determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având ca obiect ordin de protecţie, rezultă că Judecătoria Constanţa este instanţa competentă să soluţioneze cererea privind emiterea ordinului de protecţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 noiembrie 2024.