Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 10.03.2023, creditorii A. şi B., în contradictoriu cu debitorul C. şi terţul poprit D. S.R.L., au formulat cerere de validare a popririi, prin care au solicitat instanţei să dispună validarea popririi înfiinţate prin adresa din data de 03.02.2023, în dosarul execuţional nr. 8/2021 al executorului judecătoresc E., până la concurenţa sumei de 13805 RON, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 789-791 C. proc. civ.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5455 din 20 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 790 alin. (1) raportate la art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc că cererile de validare a popririi sunt de competenţa instanţei de executare, care este reprezentată de judecătoria de la domiciliul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
A mai constatat că, prin sentinţa civilă nr. 105/31.01.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti a dispus încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 82Nc6/2021-46 a Tribunalului Municipal din Brno, Republica Cehia, în temeiul art. 1103 C. proc. civ.
Faţă de această situaţie de fapt, instanţa a reţinut că art. 1103 alin. (1) C. proc. civ. prevede o procedură specială şi, în mod corespunzător, o competenţă specială, atât din punct de vedere material, cât şi teritorial, în favoarea tribunalului de la locul unde urmează a se efectua executarea. Pentru aceste motive, încuviinţarea respectivă s-a dat de către Tribunalul Bucureşti.
Procedura prevăzută de art. 1103 C. proc. civ. are ca obiect recunoaşterea caracterului executoriu al hotărârii străine, astfel că, ulterior acestei proceduri, executarea silită îşi urmează cursul normal, cu respectarea dispoziţiilor de drept comun în materie.
Pe cale de consecinţă, a apreciat instanţa că stabilirea competenţei în procedura validării popririi se apreciază prin raportare la art. 790 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., astfel că revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare competenţa de a soluţiona cauza.
Constatând că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în Galaţi, str. x, jud. Galaţi, s-a apreciat că revine Judecătoriei Galaţi competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă de executare.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 883/2024 din 13 martie 2024, la rândul său, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Galaţi a făcut aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, în considerarea caracterului obligatoriu al interpretărilor stabilite prin deciziile RIL nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 şi, reţinând că Tribunalul Bucureşti a dispus încuviinţarea executării silite, acesta şi-a câştigat şi competenţa de soluţionare a tuturor incidentelor intervenite pe parcursul executării, inclusiv validarea popririi.
Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 816 din 10 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea soluţiei de declinare, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 790 alin. (1) raportate la art. 651 din C. proc. civ., observând că, la momentul sesizării organului de executare de către intimată, respectiv 01.02.2021, domiciliul debitorului C. se afla în Galaţi, str. x, jud. Galaţi, aspect necontestat de către părţi, fapt pentru care a apreciat că revine Judecătoriei Galaţi competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă de executare.
În ceea ce priveşte împrejurarea că Tribunalul Bucureşti este instanţa care a încuviinţat executarea silită, a apreciat că prevederile art. 1103 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competenţa tribunalului în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea numai în ceea ce priveşte încuviinţarea executării silite a hotărârilor străine, pentru contestaţiile la executare vizând executările silite pornite în baza unor astfel de hotărâri sau cererile de validare a popririi, cum este cazul în speţă, competenţa se determină în continuare potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie solicitarea de validare a popririi formulate de petenţii creditori A. şi B., în contradictoriu cu debitorul C. şi terţul poprit D. S.R.L..
Înalta Curte constată că, în litigiul pendinte, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Galaţi şi Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 790 şi art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti a avut în vedere domiciliul debitorului, în timp ce Judecătoria Galaţi a făcut aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare, şi a apreciat că cererea de validare a popririi se soluţionează de instanţa care a încuviinţat executarea silită.
Potrivit dispoziţiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".
Cât priveşte instanţa de executare, aceasta este definită prin art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Aşadar, raportat la prevederile legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect validare poprire aparţine instanţei de executare.
Prin sentinţa civilă nr. 105 din 31.01.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite pe teritoriul României a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 82Nc6/2021-46 a Tribunalului Municipal din Brno, Republica Cehia, în temeiul art. 1103 C. proc. civ.
Potrivit art. 1107 C. proc. civ., pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării se emite titlul executoriu, în condiţiile legii române, menţionându-se în titlu şi hotărârea de încuviinţare.
Drept urmare, sentinţa civilă nr. 105/2022 a Tribunalului Bucureşti a fost pronunţată în procedura de executare a hotărârilor străine, prevăzută de art. 1103-1110 C. proc. civ., pe baza acesteia executorul judecătoresc putând aprecia asupra caracterului de titlu executoriu al hotărârii străine, consolidând caracterul de titlu executoriu al hotărârii pronunţate într-un alt stat.
Prin pronunţarea acestei hotărâri, tribunalul s-a dezînvestit, neputând fi considerată instanţă de executare, în sensul dreptului comun, neputând fi instanţa care controlează legalitatea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuţional în condiţiile în care dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. atribuie această competenţă exclusiv judecătoriilor.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă, s-a stabilit că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Reiese, astfel, că dezlegarea obligatorie a Înaltei Curţi se referă doar la competenţa teritorială, iar nu şi cea materială a instanţei chemate să soluţioneze cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, care în toate cazurile este judecătoria, aspect care reiese expres din cuprinsul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, competenţa urmează a fi stabilită în continuare potrivit art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 790 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Această din urmă normă stabileşte că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel...".
Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit verificărilor efectuate de Tribunalul Bucureşti, debitorul C. figura, la data sesizării executorului judecătoresc, 01.02.2021, cu domiciliul în Galaţi, jud. Galaţi .
Având în vedere că la data sesizării executorului judecătoresc debitorul avea domiciliul în judeţul Galaţi, se constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea de validare a popririi este Judecătoria Galaţi, care, de altfel, a soluţionat şi dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestaţia la executare formulată de debitor împotriva actelor de executare silită emise în dosarul execuţional nr. 8/2021 al BEJ E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.