Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024
Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, în data de 31 iulie 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare împotriva procedurii de executare silită pornită la cererea intimatului, solicitând admiterea contestaţiei la executare şi anularea tuturor actelor de executare subsecvente efectuate în dosarul de executare nr. 328/2021 aflat pe rolul SCPEJ B. pentru suma de 7176,19 RON; a solicitat, totodată, şi întoarcerea executării silite, precum şi plata cheltuielilor de judecată.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 712 şi următoarele din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 835/2024 din 19 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.
În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) şi a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că, la data cererii de sesizare a executorului judecătoresc, contestatoarea avea sediul în Craiova, Bld. Decebal nr. 1, jud. Dolj, iar prin Decizia nr. 6/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ.
Or, în prezenta cauză, titlul executoriu priveşte Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, dezmembrământ al Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." S.A, motiv pentru care instanţa a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Craiova.
Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 9544/2024 din 18 septembrie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) şi a art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., arătând că Judecătoria Sectorul 1 Bucuresti, prin încheierea pronunţată în data de 4 august 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviinţare a executării silite.
Prin urmare, atât timp cât a fost încuviinţată executarea silită de o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată, acest aspect nemaiputând fi reanalizat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise.
De asemenea, instanţa a apreciat că, în speţă, este aplicabilă Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, iar în considerarea principiului unicităţii instanţei de executare s-a stabilit că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată drept instanţă de executare.
Aplicând principiul unicităţii instanţei de executare, aşa cum a fost detaliat în decizia cu caracter obligatoriu, s-a apreciat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare este cea care a pronunţat prima, în mod legal, încuviinţarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află sediul principal al debitoarei-contestatoare, la data sesizării organului de executare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă contestaţia la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al BEJ B., prin care contestatoarea a solicitat instanţei să dispună anularea tuturor actelor întocmite în dosarul de executare.
Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., prima instanţă sesizată reţinând că domiciliul contestatoarei este în Craiova, Bdul x, sens în care instanţa de executare este cea de la sediul debitoarei, având în vedere şi Decizia nr. 6/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, iar a doua instanţă reţinând că, raportat la obiectul dosarului, sunt incidente considerentele Deciziei nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, respectiv principiul unicităţii instanţei de executare.
Competenţa instanţei de executare prevăzută de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. este, atât din punct de vedere material, cât şi teritorial, una exclusivă, întrucât prin voinţa legiuitorului aceasta este atribuită unei anume instanţe, judecătoria sub aspect material, iar sub aspect teritorial unei instanţe determinate pe baza unor criterii legale, instanţă pe care părţile, prin voinţa lor, nu o pot înlătura.
Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cu care "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Determinarea instanţei de executare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., are loc încă de la momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale), aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite şi indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviinţarea executării silite.
În cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului şi ale dosarului execuţional, prin încheierea din 4 august 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, aflată în dosarul de executare ataşat la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul BEJ B. şi a fost încuviinţată executarea silită a debitoarei CNCF CFR - Sucursala CF Craiova, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3807/15.12.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, precum şi a cheltuielilor de executare.
Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii de executare, în care se contestă executarea silită deja declanşată.
Întrucât în cauză, aşa cum s-a arătat, instanţa care a încuviinţat executarea silită în raport cu care s-a formulat prezenta contestaţie la executare este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în lumina celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/2021, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine acestei instanţe.
Într-adevăr, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia în interesul legii nr. 6/2023, în cazul în care persoana juridică îşi organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, în cazul concret dedus judecăţii, instanţa de executare poate fi şi judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanţelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseşi, ce corespund noţiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivităţii teritoriale a instanţei de executare.
Recunoaşterea posibilităţii determinării instanţei de executare prin raportare şi la sediul dezmembrământului fără personalitate juridică, atunci când acesta figurează ca fiind obligat prin titlul executoriu, singur ori alături de persoana juridică de bază, nu impietează asupra caracterului exclusiv al competenţei instanţei de executare, ţinând seama că determinarea s-a realizat prin utilizarea criteriului prevăzut de legiuitor.
Însă, se reţine că aceste dezlegări obligatorii date prin Decizia în interesul legii nr. 6/2023 puteau fi invocate pentru stabilirea instanţei de executare la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.
Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu statuate în Decizia în interesul legii nr. 20/2021, conform cărora competenţa instanţei de executare dobândită la data pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite.
Pentru aceste considerente, în raport cu cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă care a încuviinţat executarea silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.