Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 25 noiembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Moineşti, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care:
- să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctei C., decedată la 18.06.2005 şi extinderea succesiunii după părinţii defunctei, D. şi E.;
- să se constate că de pe urma defunctei au rămas ca succesori A., B., F. şi G.;
- să se constate masa succesorală şi să se dispună ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce urmează a fi partajate - imobil casă cu terenul aferent, un grajd, precum şi terenuri agricole situate în Comuna Pârjol, Sat Himieni, Jud. Bacău.
II. Hotărârea Judecătoriei Moineşti:
Prin sentinţa nr. 482 din 17 aprilie 2024, Judecătoria Moineşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
În motivare, instanţa a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.
În cauză, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctei C. reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în Braşov, aspect arătat şi de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Constatând că ultimul domiciliu al defunctei C. a fost la Braşov, astfel cum rezultă din certificatul de deces al acesteia, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Moineşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
III. Hotărârea Judecătoriei Braşov:
Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 9623 din 30 septembrie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Moineşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În aplicarea dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., instanţa a reţinut că potrivit certificatului de deces aflat la fila x şi verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, defuncta a avut ultimul domiciliu în comuna Pîrjol, judeţul Bacău, astfel încât cererea de chemare în judecată este de competenţa exclusivă a Judecătoriei Moineşti.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Raportat la obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei C., constatarea masei succesorale şi ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce urmează a fi partajate, competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată de norme de ordine publică.
Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:
"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."
Aşadar, în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului.
Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea şi stabilirea diferită a noţiunii de "ultim domiciliu" al defunctei, în motivarea soluţiei de declinare a competenţei prima instanţă reţinând domiciliul în fapt al acesteia, iar a doua instanţă acordând valenţe domiciliului defunctei menţionat în cuprinsul actelor de stare civilă de la momentul survenirii decesului.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (2) C. civ., "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".
În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctei C., aflat la dosarul Judecătoriei Moineşti, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în localitatea Pîrjol, judeţul Bacău, conform menţiunilor existente la rubrica "domiciliul", care nu trebuie confundat cu locul decesului.
Împrejurarea că anterior decesului defuncta a locuit în Braşov (unde a intervenit şi decesul acesteia), nu are relevanţă în speţă, câtă vreme la determinarea instanţei competente trebuie să se ţină seama de ultimul domiciliu al defunctei astfel cum acesta este stabilit prin dispoziţiile legale anterior redate.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.