Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 19 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Vişeu de Sus, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună, în principal, desfacerea căsătoriei încheiate între reclamantă şi pârât din culpa exclusivă a pârâtului, iar în subsidiar, desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor în condiţiile art. 932 C. proc. civ., păstrarea numelui "C." dobândit prin căsătoria cu pârâtul, stabilirea locuinţei minorului D. la mamă în Sankt Martin im Sulmtal, Austria, stabilirea exercitării autorităţii părinteşti cu privire la minorul D. de către ambii părinţi, cu suplinirea acordului tatălui pentru obţinerea paşaportului minorului şi efectuarea de călătorii în străinătate împreună cu mama, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere către minor în cuantum de 1/4 din venitul net lunar.
II. Hotărârea Judecătoriei Vişeu de Sus:
Prin sentinţa civilă nr. 1403 din 12 iunie 2024, Judecătoria Vişeu de Sus a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topliţa.
În motivare, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora: "dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul".
Constatând că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Italia şi că reclamanta locuieşte în Austria, iar pârâtul locuieşte în Topliţa, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topliţa.
III. Hotărârea Judecătoriei Topliţa:
Învestită prin declinare, Judecătoria Topliţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 1849 din 12 septembrie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, la data sesizării instanţei (19 septembrie 2023), domiciliul pârâtului era în comuna Moisei, judeţul Maramureş , aspect relevat verbal şi de către pârât, iar reclamanta locuia în străinătate, conform celor învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. De asemenea, cu privire la domiciliul comun al soţilor, reise că acesta s-ar fi aflat în străinătate.
Întrucât determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se realizează în raport cu data sesizării instanţei şi nu în raport cu data verificării competenţei, instanţa a stabilit că revine Judecătoriei Vişeu de Sus competenţa de soluţionare a cauzei.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Se constată că ambele instanţe, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raport la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. ce prevede că: "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."
Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de textul legal.
Astfel, în mod prioritar, este stabilită competenţa de soluţionare a cererii de divorţ în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află, în ţară, cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă această competenţă operează numai dacă cei doi soţi au avut locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte acolo. În cauză, locuinţa comună a părţilor a fost în străinătate, prin urmare această teză nu este aplicabilă.
Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună în România sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună. În acest caz, competentă este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul - situaţie care se regăseşte în speţă.
În scopul determinării instanţei competente să soluţioneze cererea de divorţ, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a valorifica aspectele susţinute de părţi şi relevate de probatoriul administrat de instanţele aflate în conflict, din care reiese că părţile au avut ultima locuinţă comună în Austria (declaraţiile acestora consemnate la termenul de judecată din 12 iunie 2024 în cuprinsul sentinţei civile nr. 1403 a Judecătoriei Vişeu de Sus), iar la data sesizării instanţei (19 septembrie 2023) pârâtul avea domiciliul în comuna Moisei, judeţul Maramureş (adresă unde a primit la 28 decembrie 2023 comunicarea cererii de chemare în judecată - dovadă de înmânare la dosarul Judecătoriei Vişeu de Sus - şi unde locuia la data înregistrării cererii de chemare în judecată - conform referatului existent la dosarul Judecătoriei Topliţa, întocmit urmare a consultării bazei de date DEPABD).
Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus, instanţă în a cărei circumscripţie îşi avea locuinţa pârâtul la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.