Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 ianuarie 2024 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. Lyon şi pe intervenientul C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 9.387,93 RON, cu titlu de diferenţă de despăgubire, cât şi actualizarea sumei cu rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei (06.11.2023) şi până la data plăţii efective.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 22.06.2023 a avut loc un accident rutier, produs de intervenientul C., fiind avariat autoturismul VW Golf, ce era asigurat. Pentru aducerea autovehiculului avariat la starea anterioară producerii accidentului, s-au efectuat reparaţiile necesare pentru care reclamanta a emis factura în cuantum de 25.604,35 de RON, pârâta a achitând suma de 16.216,42 de RON din debit.
Reclamanta a mai precizat că şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dreptul de regres pe care îl deţine în baza contractului de cesiune de creanţă şi a actului adiţional de cesiune.
În drept, au fost invocate prevederile art. 11, art. 14 şi art. 20-21 din Legea 132/2017, art. 17-25 Norma nr. 20/2017, art. 116 şi urm. C. civ., art. 1488, art. 1516, art. 1523 alin. (2) lit. d), art. 1530 şi urm. C. civ., art. 1349, art. 1566, art. 1572, art. 1573, art. 2214, art. 2223 - 2226 C. civ., art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.
II. Hotărârea Judecătoriei Buftea:
Prin sentinţa civilă nr. 7308 din 14 iunie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intervenient, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
În motivare, instanţa a reţinut că alin. (3) al art. 115 C. proc. civ. nu este aplicabil - chiar dacă reclamanta ar avea dreptul să solicite rambursarea cheltuielilor efectuate cu reparaţia autoturismului persoanei prejudiciate, în calitate de cesionar al creanţei, aceasta nu devine, pe această cale, terţ prejudiciat nemijlocit, în sensul textului de lege, nejustificând raţiunea edictării normei în cauză (criteriul proximităţii).
Constatând că domiciliul asiguratului din cauză este în comuna Tinosu, jud. Prahova, în aplicarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, în a cărei circumscripţie are domiciliul intervenientul.
III. Hotărârea Judecătoriei Ploieşti:
Învestită prin declinare, Judecătoria Ploieşti a pronunţat încheierea nr. 1950 din 10 septembrie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplibabile dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care prevăd că, în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat, în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat putând introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.
Potrivit art. 1568 alin. (1) C. civ., cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, precum şi toate drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.
Or, în calitate de cesionar, reclamanta are dreptul, potrivit art. 116 C. proc. civ., la alegerea instanţei competente potrivit art. 115 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., astfel că a ales în acest sens Judecătoria Buftea, instanţă competentă în raport de sediul său.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de cesionară, a solicitat recuperarea creanţei în valoare de 9.387,93 RON, reprezentând diferenţa neachitată din costurile reparaţiei autovehiculului avariat în accidentul auto, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe dreptul de regres ce s-a născut în urma încheierii contractului de cesiune a creanţei reprezentând contravaloarea reparaţiilor.
În raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor aflate în conflict a fost formulată într-o acţiune întemeiată pe normele din materia asigurărilor pentru prejudicii din accidente rutiere, produse terţilor.
Pentru această categorie de litigii, legiuitorul a instituit o competenţă teritorială relativă, prin dispoziţiile art. 115 C. proc. civ. stabilind că, în materie de asigurări, în afară de instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, cererea de despăgubire se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află fie domiciliul sau sediul asiguratului, fie bunurile asigurate, fie locul unde s-a produs riscul asigurat. De asemenea, dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, sediului său.
Dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. prevăd că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Se reţine, totodată, că în cazurile de competenţă teritorială alternativă, dacă reclamantul s-a adresat uneia dintre instanţele deopotrivă competente, nici pârâtul şi nici instanţa nu pot contesta opţiunea acestuia.
În cauză, Judecătoria Buftea a fost învestită cu soluţionarea acţiunii, fiind instanţa în a cărei circumscripţie de află sediul reclamantei.
Prin manifestarea de voinţă în sens procesual de a înregistra cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta şi-a exercitat dreptul de a alege dintre instanţele egale în grad deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa de soluţionare a litigiului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.