Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 443/2021 constituit la BEJ B. pentru suma de 11.660,32 RON, întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei, în sensul obligării intimatului la restituirea acestei sume actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.
II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 1811 din 22 martie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
În motivare, instanţa a reţinut că esenţial pentru stabilirea instanţei de executare este domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare. În cauză, toate actele de executare silită şi inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite au fost îndreptate exclusiv împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala CF Craiova, astfel încât competenţă să soluţioneze contestaţia la executare este judecătoria în a cărei circumscripţie de află Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala CF Craiova, aceasta fiind singura debitoare din dosarul de executare nr. 529/2021.
Deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, această împrejurare nu atrage automat competenţa sa de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinând, totodată că nu este aplicabilă nici Decizia nr. 2/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, care a avut în vedere situaţia pluralităţii de debitori (ceea ce nu este cazul în speţă).
III. Hotărârea Judecătoriei Craiova:
Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunţat sentinţa civilă nr. 9579 din 18 septembrie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut revine judecătoriei care a încuviinţat executarea silită competenţa de a soluţiona contestaţia la executare, potrivit art. 714 C. proc. civ., în speţă fiind aplicabilă Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte în recurs în interesul legii.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 443/2021 constituit la Biroul executorului judecătoresc B..
Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Biroul executorului judecătoresc B. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2021, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul A. împotriva debitorului Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova.
Prin încheierea din 6 august 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc B., la solicitarea creditorului A., în cadrul dosarului de executare nr. 443/2021.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."
Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea 6 august 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, anume Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare.
Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.