Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la data de 06.08.2023 sub numărul x/2024, formulată de petentul BEJ A., s-a solicitat, la cererea creditorului Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti-Sucursala Regionala CF Timişoara, încuviinţarea executării silite a debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 23200/19.10.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2022, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.
În drept, au fost invocate dispoziţiile 666 alin. (1) C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Judecătoria Caransebeş prin încheierea nr. 3041 pronunţată la data de 08.08.2024 în dosarul nr. x/2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
În fundamentarea acestei soluţii, a reţinut că la data sesizării organului de executare, respectiv 01.08.2024, potrivit verificărilor efectuate în sistemul DEPABD, începând cu data de 16.09.2021debitorul B. nu mai domicilia în România, aceasta având domiciliul în Austria.
Raportat la această situaţie, având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce priveşte instanţa de executare, a reţinut ca este competentă în cauză judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul creditorului, respectiv Judecătoria Timişoara.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, prin încheierea civilă nr. 27548 pronunţată la data de 16.09.2024 în dosarul nr. x/2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Instanţa a reţinut că cererea a fost formulată de creditoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti, înregistrată în Registrul Comerţului sub nr. x/1998 şi având CUI x, prin intermediul Sucursalei Regionale CF Timişoara, astfel că la stabilirea competenţei teritoriale a avut în vedere sediul persoanei juridice Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti care este în Bucureşti, B-dul x nr. 38, instanţa de executare fiind Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
2.3. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, investită cu soluţionarea cauzei prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 7688 din 26.09.2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Timişoara; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că, în contextul în care chiar în cuprinsul hotărârii judecătoreşti în temeiul căreia se solicită încuviinţarea executării silite este menţionată în calitate de creditor Sucursala Timişoara, nu are relevanţă, în mod necesar, sediul social al societăţii mamă pentru determinarea instanţei de executare.
În acest sens, instanţa a avut în vedere Decizia RIL nr. 6/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că deşi aceasta are în vedere prima ipoteză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aceasta se aplică, pentru identitate de raţiune, şi în cazul vizat de teza a doua a articolului menţionat.
II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:
În speţă, Înalta Curte constată că, astfel cum au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, pentru stabilirea competenţei, în materia executării silite sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În contextul în care debitorul nu are domiciliul stabilit în România devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ..în sensul că, în această situaţie, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului.
În cauză, conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Timişoara a fost generat de împrejurarea că instanţele au interpretat diferit, nu norma de competenţă cuprinsă la art. 651 C. proc. civ., ci calitatea de creditor a unei entităţi fără personalitate juridică.
În condiţiile în care în titlul a cărui executare se solicită este menţionată ca şi creditor Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti-Sucursala Regionala CF Timişoara, Judecătoria Timişoara a considerat că sediul, în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este cel al societăţii mamă din Bucureşti iar Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a avut în vedere sediul sucursalei, aceasta având calitatea de creditor conform titlului executoriu în baza căruia a fost formulată cererea de executare silită.
Astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, în cauză, creditoare este Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti-Sucursala Regionala CF Timişoara, cu sediul în Timişoara - persoană juridică ce a formulat cererea de chemare în judecată a debitorului B. soluţionată prin sentinţa civilă nr. 23200 din 19.10.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2022 în temeiul căreia se solicită încuviinţarea executării silite.
În raport de această particularitate a speţei, se reţine că, prin decizia nr. 6/2023, pronunţată de Înalta Curte în recurs în interesul legii, s-a apreciat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ", dispoziţii care sunt aplicabile şi în situaţia în care competenţa se stabileşte în raport cu domiciliul/sediul creditorului.
Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente, nu prezintă relevanţă aspectele referitoare la situaţia particulară a creditorului, respectiv dacă aceasta are personalitate juridică, patrimoniu propriu sau capacitate civilă de folosinţă, întrucât aceste chestiuni excedează dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care nu fac o astfel de distincţie, ci se raportează numai la domiciliul/sediul debitorului sau creditorului, după caz. Existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie care trebuie îndeplinită de o persoană pentru a fi parte într-un proces, câtă vreme o entitate fără personalitate juridică poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii, astfel cum prevede art. 56 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă în considerarea sediului creditoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti-Sucursala Regionala CF Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.