Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 2584/2024

Decizia nr. 2584

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiori de Vede sub nr. x/2024, creditoarea A., prin executorul judecătoresc B., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1844/20.12.2022 pronunţata de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 03.04.2024 prin decizia civila nr. 259 R/03.04.2024 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti in dosarul nr. x/2019, pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei de a face, constând în desfiinţarea unei anexe.

În drept, au fost invocate dispoziţiile 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Judecătoria Roşiori de Vede, prin încheierea nr. 2761 pronunţată în data de 17.09.2024, în prezentul dosar, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În fundamentarea acestei soluţii, a reţinut că din verificările efectuate în baza de date DEPABD, debitorul C. are domiciliul în Mun. Craiova, str. x, bloc Casa Albă, judeţ Dolj, motiv pentru care a dispus declinarea soluţionării cauzei către Judecătoria Craiova.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Craiova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 10321 din 01 octombrie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că deşi debitorul are domiciliul declarat în Craiova competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite ar trebui să fie determinată de locuinţa în fapt a debitorului.

Astfel instanţa a reţinut că debitorul C. are locuinţa în fapt în mun. Roşiori de Vede, str. x, jud. Teleorman astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei civile nr. 1844 pronunţate în data de 20.12.2022 în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 03.04.2024.

Pe cale de consecinţă, constatând că debitorul avea, la data sesizării organului de executare, locuinţa în fapt în raza teritorială a Judecătoriei Roşiori de Vede, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de executare silită este această din urmă instanţă.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia I civilă, în considerarea următoarelor argumente:

În speţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii, în sensul că Judecătoria Roşiori de Vede a stabilit competenţa teritorială în considerarea domiciliul activ al debitorului din Municipiul Craiova, în timp ce Judecătoria Craiova, secţia I civilă s-a raportat, la domiciliul de fapt al debitorului din Municipiul Roşiori de Vede astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu în baza căruia s-a formulat cererea de încuviinţare a executării silite.

În materia executării silite, astfel au reţinut instanţele aflate în conflict, sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat, care prevede că, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. Cu toate acestea, inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea privind încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1844 pronunţată în data de 20.12.2022 în dosarul nr. x/2019 de către Judecătoria Roşiori de Vede.

Din verificările efectuate de Judecătoria Roşiori de Vede la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că domiciliul debitorului din Mun. Craiova, str. x, bloc Casa Albă, judeţ Dolj era activ la 11 septembrie 2024, data formulării cererii încuviinţare a executării silite.

Totodată, se reţine că din consultarea acestei baze de date nu a rezultat că debitorul ar avea declarată o adresă de reşedinţă.

Într-adevăr, raportat la 91 alin. (3) C. civ., în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat constant că noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv astfel cum a reţinut în hotărârea sa Judecătoria Craiova.

Cu toate acestea, în plan procesual interesează domiciliul ca situaţie de fapt, susceptibil de a fi dovedit prin orice mijloc de probă.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că cererea de încuviinţare a executării silite a fost introdusă după aproximativ 1 an şi 8 luni de la data pronunţării sentinţei civile ce reprezintă titlul executoriu în prezenta cauză iar din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că debitorul ar fi avut stabilit, la data sesizării instanţei de executare, domiciliul în fapt la aceeaşi adresă din titlul executoriu.

Din moment ce regula instituită de legiuitor este că domiciliul persoanei fizice este cel înscris în cartea de identitate, rezultă că, din perspectiva supusă analizei, nu are nicio relevanţă împrejurarea că, în litigiul anterior debitorul a indicat o adresă unde să-i fie comunicate actele de procedură, diferită de domiciliul său înscris în cartea de identitate, această alegere de domiciliu producând efecte doar în respectivul litigiu.

Totodată, se reţine că regula de determinare a instanţei de executare prin raportare la criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică indiferent de modalitatea de executare aleasă de creditor sau impusă de dispoziţiile titlului executoriu ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Prin urmare, competenţa instanţei de executare în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite se va determina tot prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, al creditorului şi în cazul în care se solicită executarea silită imobiliară, prin care se urmăreşte desfiinţarea unor lucrări realizate cum este situaţia din speţă.

Pe cale de consecinţă, constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare (11 septembrie 2024), debitorul avea domiciliul activ în Mun. Craiova, în aplicarea normelor legale enunţate, Înalta Curte reţine că Judecătoria Craiova, secţia I civilă este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.