Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 30.03.2023, reclamanta Parohia Reformată Turda Veche a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Turda, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Turda, obligarea acestora la plata sumei de 744.372 RON reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în Turda, str. x, pentru perioada cuprinsă între 01.04.2020-31.03.2023; obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale în sumă dc 64.439,15 RON, calculate conform Ordonanţei nr. 13/2011, de la data scadenţei până la 31.03.2023 şi în continuare până la plata integrală a chiriei datorate, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, H.G. nr. 507/2014, H.G. nr. 244/2004, art. 4 din H.G. nr. 1886/21.12.2006, H.G. nr. 343/2007, Legea nr. 165/2013 cu modificările aduse de Legea nr. 65/2015, Ordonanţa nr. 13/2011, art. 1179, art. 1779 şi urm., art. 1810 C. civ.
Prin întâmpinarea formulată de către Municipiul Turda s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţiei prescripţiei extinctive cu privire la pretenţiile solicitate în perioada 30.03.2020-30.03.2021, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj
Prin sentinţa nr. 515/17.11.2023, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis acţiunea; a obligat pârâţii, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 744,372 RON reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în mun. Turda, str. x, jud. Cluj pentru perioada cuprinsă între 01.04.2020-31.03.2023 şi la plata dobânzilor legale în sumă de 64.439,15 RON, calculate conform Ordonanţei nr. 13/2011, de la data scadenţei până la 31.03.2023 şi în continuare până la plata integrală a chiriei datorate; a obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 18.442,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.442,50 şi onorariu avocaţial în cuantum de 5.000 de RON.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj
Prin decizia nr. 87/A/19.03.2024, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor împotriva sentinţei; a obligat pârâţii apelanţi, în solidar, să plătească intimatei Parohia Reformată Turda Veche suma de 5.950 RON, cheltuieli de judecată în apel.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., pârâţii Municipiul Turda, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Turda, dar şi cerere de repunere în termenul de recurs.
În ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs, pârâţii au arătat că este întemeiată pe dispoziţiile art. 186 C. proc. civ. şi că hotărârea atacată nu a fost comunicată legal către aceştia, întrucât nu a fost comunicată la sediul procesual ales indicat în dosar, ci doar părţilor. Societatea de avocatură ce reprezintă recurenţii a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii la data de 09.05.2023, când a verificat dosarul electronic, astfel încât termenul pentru depunerea căii de atac s-a împlinit la data de 10.06.2024, impunându-se admiterea cererii de repunere în termen.
Prealabil dezvoltării motivelor de recurs, s-a solicitat admiterea excepţiei lipsei procesuale pasive a Municipiului Turda, prin primar, întrucât toate înscrisurile transmise de către Parohia Reformată Turda Veche cu privire la pretenţiile solicitate au ca şi temei contractual numai înţelegeri având ca părţi Consiliul Local al Municipiul Turda şi reclamanta, Municipiul Turda nefiind parte în contractele semnate de cele două părţi enunţate. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a A., adevăratul pârât al prezentei cauzei, arată că această unitate de învăţământ are personalitate juridică, are drepturi şi obligaţii, fiind îndreptăţită să figureze ca parte, iar nu UAT Municipiul Turda/Consiliul local al Municipiului Turda. Beneficiarul folosinţei imobilului este A. care, fiind unitate de învăţământ care funcţionează sub tutela Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, trebuia să fie chemat în mod direct în instanţă pentru a răspunde de lipsa eliberării spaţiului sau încheierea unui nou contract de locatiune.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au arătat că instanţa de fond a fost lipsită de rol activ şi nu a stabilit cu certitudine starea de fapt, neadmiţând probele solicitate de aceştia, respectiv expertiza de specialitate geo-topografică şi evaluatorie, cerere care a fost respinsă în mod nelegal.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii au arătat că respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Turda este nemotivată, iar întemeierea instanţei de apel în mod exclusiv pe un dosar soluţionat anterior, fără ca motivarea să fie efectuată în mod concret cu referire la prezenta cauză, trebuie corijată de instanţa de recurs.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au arătat că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile legale ce reglementează tacita relocaţiune. Recurenţii reiterează susţinerile conform cărora soluţia data tacitei relocatiuni de către Curtea de Apel Cluj este eronată, pentru perioada derulată după încetarea termenului contractual al închirierii, neoperând tacita relocaţiune, având în vedere dispoziţiile art. 1810 alin. (1) C. civ. care dispune că:
"(1) Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continua să deţină bunul şi să îşi îndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor. (2) Noua locatiune va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenţia părţilor nu se prevede altfel." În cauză nu se poate considera încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, întrucât pârâtul a manifestat împotrivire la menţinerea contractului şi închirierea imobilului liceului teoretic cu plata, de către UAT Municipiul Turda, a obligaţiilor acestuia. Astfel, întrucât utilizatorul spaţiului este A., în sarcina acestuia cad, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, atât obligaţia principala de încheiere a noului contract de locatiune, cât şi obligaţiile pecuniare ce decurg în mod firesc dintr-un contract de închiriere, plata chiriei şi a dobânzilor legale.
5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Parohia Reformată Turda Veche a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, cu consecinţa respingerii recursului ca tardiv, întrucât exercitarea căii extraordinare de atac în afara termenului legal s-a realizat din culpa exclusivă a pârâţilor.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arată că aceasta a fost analizată şi găsită ca neîntemeiată, având în vedere hotărârile pronunţate anterior, care au putere de lucru judecat, întrucât se discută aceeaşi chestiune litigioasă, respectiv faptul că recurenţii nu doresc să achite contravaloarea chiriilor lunare către intimată, pentru clădirea proprietatea acesteia, în care funcţionează A.. Recurenta UAT Turda, în toate litigiile, a dorit să dovedească instanţelor că nu are calitate procesuală pasivă întrucât Consiliul Local al Municipiului Turda este cocontractantul în convenţia de locaţiune şi că utilizatorul spaţiului este A., în sarcina căruia cad, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, atât obligaţia principală de încheiere a contractului de locaţiune, cât şi obligaţiile pecuniare ce decurg în mod firesc dintr-un contract de închiriere, plata chiriei şi a dobânzilor legale. Însă nicio hotărâre nu s-a pronunţat în acest sens din contră, toate instanţele (Tribunatul Cluj, Curtea de Apel Cluj şi ICCJ) au stabilit în mod clar că prevederile art. 1 alin. (10) din O.U.G. nr. 94/2000, nu pot fi interpretate în sensul dorit de către apelant, iar utilizatorul este Municipiul Turda şi nu A..
Potrivit art. 4 din H.G. nr. 244/2004 şi din H.G. nr. 1886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, rezultă că utilizator este Municipiul Turda. La fel indică şi reglementările noi, care astăzi sunt în vigoare, aduse în Legea nr. 165/2013 la art. 45 de Legea nr. 65/2015 cu diferenţa că termenul de afectaţiune este de 10 ani şi nu 5 ani, chiria lunară se stabileşte la maxim 4% din valoarea imobilului teren şi 6% din valoarea imobilului clădire iar termenul de încheiere a contractului este de 60 de zile de la momentul emiterii deciziei de retrocedare. Obligaţia de plată a chiriei aferente spaţiului în care funcţionează unitatea de învăţământ rezultă şi din cuprinsul Legii nr. 1/2011. În baza prevederilor art. 104 din Legea nr. 1/2011 prin finanţarea de bază, aprobată anual prin bugetul de stat, sumele cu destinaţia de chirii se repartizează pe municipii de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, urmând ca Municipiul Turda prin bugetul local să aloce aceste sume unităţilor de învăţământ. Recurenta niciodată nu a pus la dispoziţia unităţii de învăţământ - inspectorat şcolar sau unitatea de învăţământ în cauză - sumele necesare achitării chiriei pentru spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea A.. Imobilul şi în prezent are destinaţia de şcoală şi în conformitate cu prevederile art. 4 din Decizia nr. 496/2005, în perioada menţinerii destinaţiei de utilitate publică de şcoală, utilizatorul/deţinătorul actual, Municipiul Turda va plăti chiria lunară prevăzută de H.G. nr. 244/2004 care a fost modificată prin H.G. nr. 1886/2006 şi Legea nr. 65/2015. Consiliul Local al Municipiului Turda a semnat atât protocolul de predare-primire a imobilului cât şi contractul de închiriere, dar acesta are calitate de ordonator de credite care, dintr-un singur buget comun alocă utilizatorului Municipiul Turda, sumele necesare plăţii contravalorii chiriei lunare către intimată pentru folosinţa imobilului. Aceste aspecte au fost tranşate cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile indicate în cererea iniţială şi s-a stabilit în mod definitiv că recurenta are calitatea de debitor al obligaţiei de plată a chiriilor lunare aferente folosinţei imobilului descris în acţiunea principală.
În ce priveşte pretinsa lipsă de rol activ, arată că la dosar au fost depuse extrasele de carte funciară actualizate ale imobilelor, certificatele de atestare fiscală, a rezultat clar care este suprafaţa imobilelor pentru care se percepe chiria, motiv pentru care instanţele au respins în mod legal cererea de efectuare a unei expertize topografice, iar având în vedere că suma chiriei lunare a fost stabilită în mod definitiv cu autoritate de lucru judecat de instanţele de judecată prin hotărârile anterior indicate, în mod legal s-a respins şi cererea recurentei de efectuare a unei expertize evaluatorii.
Referitor la modalitatea de interpretare a tacitei relocaţiuni, arată că deşi prin decizia de retrocedare emisă cu privire la imobilul în litigiu (decizia nr. 496/12.04.2005) intimata a fost obligată să menţină afectaţiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani, părţile au fost de acord cu prelungirea duratei, fiind încheiate contracte succesive de închiriere, a căror valabilitate a încetat la 30.11.2016 (ultimul contract nr. x/17.01.2011), dar A. îşi desfăşoară şi în prezent activitatea de învăţământ în imobilul în litigiu, aşa cum rezultă din probele dosarului. Recurenţii nu au respectat obligaţiile contractuale asumate, de plată a chiriilor lunare, motiv pentru care intimata a fost nevoită ca la diferite intervale de timp să acţioneze în instanţă şi să solicite plata sumelor de bani cu titlu de chirii lunare, stabilite conform contractelor de locaţiune iar apoi actualizate în baza H.G. nr. 1886/2006 modificată şi completată prin H.G. nr. 343/2007, care a fost actualizată cu indicele preţurilor de consum aferente perioadei cuprinse între luna aprilie a anului 2007 şi luna mai a anului 2014 prin H.G. nr. 507/2014.
Art. 1810 alin. (2) C. civ., prevede că noua locaţiune va fi pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenţia părţilor nu se prevede astfel. Prin urmare, în virtutea art. 1810 alin. (1) C. civ., între părţi a operat tacita relocaţiune, în condiţiile celei vechi, atât cu privire la imobilul obiect al locaţiunii, cât şi cu privire Ia condiţiile de plată a chiriei. Cu alte cuvinte, dacă după împlinirea termenului locaţiunii, convenit de părţi sau, după caz, prevăzut de lege, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşi îndeplinească obligaţiile fără ca locatorul să se împotrivească, operează tacita relocaţiune. Neacceptarea facturilor nu echivalează cu o împotrivire, întrucât ele nu au fost acceptate nici în perioada când exista contractul semnat de părţi în vigoare (până în anul 2016), neacceptarea în acest context reprezintă o şicană de ani de zile realizată de recurenţi la adresa intimatei, pe care nici instanţele, care s-au pronunţat prin hotărâri anterioare, nu au considerat-o împotrivire la operarea tacitei relocaţiuni. Tacita relocaţiune operează numai dacă părţile nu au împiedicat producerea ei printr-o manifestare de voinţă neîndoielnică, menţionată în mod expres în contractul de locaţiune cu privire la care ar urma să intervină tacita relocaţiune, şi numai dacă prin contractul iniţial nu a fost exclusă tacita relocaţiune. Or, în cauză, părţile nu au prevăzut în contractul de locaţiune nicio clauză prin care să interzică ori să excludă expres intervenirea tacitei relocaţiuni.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prin recursul formulat, recurentul critică hotărârea instanţei de apel pentru soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, soluţie despre care arată că nu a fost motivată (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), pentru o pretinsă interpretare şi aplicare greşită a legii în ce priveşte dispoziţiile art. 1810 C. civ. privind tacita relocaţiune (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) şi pentru o pretinsă încălcare a rolului activ al instanţei şi a dreptului la apărare ca efect al respingerii, de către instanţa de apel, a solicitării efectuării unei expertize topografice, respectiv a unei expertize evaluatorii în construcţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).
Criticile nu pot fi primite şi urmează a fi respinse, ca nefondate.
Referitor la critica privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Turda, prin primar, Înalta Curte constată că, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, această chestiune a fost rezolvată, cu autoritate de lucru judecat, în cadrul unor litigii anterioare purtate între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect, singura diferenţă privind perioada pentru care au fost solicitate sumele de bani reprezentând contravaloarea chiriei.
În acest sens sunt dosarul nr. x/2017, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 56/29.01.2018 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 91/A/12.06.2028 a Curţii de Apel Cluj, respectiv prin decizia nr. 1853/17.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, dosarul nr. x/2017, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 577/18.12.2017 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 79/A/16.05.2018 a Curţii de Apel Cuj, respectiv prin decizia nr. 969/09.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II a civilă, dosarul nr. x/2020, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 735/29.10.2021 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 164/A/06.04.2022 a Curţii de Apel Cluj, respectiv prin decizia nr. 758/09.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, dosarul nr. x/2020, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 349/16.06.2022 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 3/A/17.12.2023 a Curţii de Apel Cluj, respectiv prin decizia nr. 344/08.02.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În cadrul acestor dosare Municipiul Turda a figurat în mod constant în calitate de pârât, reţinându-se că, deşi cele două contracte de locaţiune au fost încheiate, în calitate de locatar, de către Consiliul Local al Municipiului Turda, prin primar, din perspectiva art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, consiliul local nu poate sta în judecată în nume propriu, o atare prerogativă revenind unităţii administrativ teritoriale, respectiv Municipiului Turda, prin primar.
Prin urmare, problema calităţii procesuale pasive a Municipiului Turda nu mai poate fi pusă în discuţie în prezenta cauză, urmare a efectului pozitiv al hotărârilor anterioare, care interzice readucerea în faţa instanţei a unei chestiuni litigioase deja rezolvate.
Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de apel a arătat motivul pentru care se impune respingerea acestei excepţii, respectiv incidenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior între aceleaşi părţi părţi, pentru aceeaşi pretenţie, diferenţele constând doar în perioadele de timp vizate.
Referirea instanţei de apel la hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile derulate anterior între părţi face parte din conţinutul motivării instanţei pe aspectul procedural al calităţii procesuale pasive a recurentului, fiind suficientă, din perspectiva exigenţelor legale a tehnicii de redactare, indicarea dosarelor şi a soluţiilor pronunţate, urmată de concluzia firească în sensul că "...nu exista niciun temei pentru care instanţa să analizeze problema calităţii procesuale pasive a pârâţilor dintr-o altă perspectivă, dimpotrivă, a proceda de o asemenea manieră însemnând să încalce ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat în dosarele anterioare, ceea ce este inadmisibil."
Instanţei de apel nu-i revenea obligaţia de a reda considerentele acelor hotărâri, întrucât ele vizau aceleaşi părţi, care cunoşteau soluţiile date în litigiile purtate între ele, precum şi argumentele pe care au fost fundamentate.
Cei care nu ţin cont de hotărârile definitive pronunţate în toate aceste litigii sunt recurenţii care, prin demersurile judiciare repetate, ignoră autoritatea de lucru judecat a aspectelor deduse chiar de ei judecăţii, reluând, în fiecare litigiu, aceleaşi chestiuni asupra cărora instanţele nu mai pot reveni întrucât au primit deja o dezlegare jurisdicţională.
Încercând să dovedească lipsa calităţii sale procesuale pasive, recurentul a arătat că raporturile contractuale s-au desfăşurat numai între reclamantă şi Consiliul Local al Municipiului Turda, Municipiul Turda nefiind parte în aceste contracte şi că adevăratul pârât în cauză este A., cel care este beneficiarul folosinţei imobilului.
Aceste susţineri nu pot fi primite, întrucât şi asupra acestor aspecte s-a statuat în litigiile anterioare, existând putere de lucru judecat şi cu privire la debitorul obligaţiei de plată a chiriei.
În acest sens s-a reţinut, cu putere de lucru judecat (decizia civilă nr. 79/A/16.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2017), că indiferent de cine a fost utilizatorul imobilului, calitatea de locatar a avut-o Consiliul Local al Municipiului Turda, care şi-a asumat în deplină cunoştinţă de cauză toate obligaţiile contractuale. Întrucât însă Consiliul Local nu poate sta în judecată în nume propriu (art. 62 alin. (1) din legea nr. 215/2001), atare prerogativă revine unităţii administrativ teritoriale, în speţă, Municipiului Turda.
S-a mai reţinut că nu A. este cel care trebuie să achite chiria aferentă imobilului litigios, întrucât nu acesta a avut calitatea de locatar în cele două contracte de locaţiune (contractul nr. x/21.11.2007 şi contractul nr. x/17.01.2011), ci Consiliul Local al Municipiului Turda, prin primar, în calitate de locatar.
S-a constatat, cu putere de lucru judecat, că dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, care sunt invocate şi în prezentul recurs, nu pot fi interpretate în sensul dorit de recurent, întrucât art. 1 alin. (10) din actul normativ prevede că utilizatorul este obligat a plăti cheltuielile de întreţinere în care nu se includ însă şi sumele reprezentând chirie spaţiu, această obligaţie revenind fostei unităţi deţinătoare (sentinţa nr. 56/29.01.2018 pronunţată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, cu trimitere la sentinţa nr. 193/26.01.2015 pronunţată în dosar nr. x/2014 al Judecătoriei Turda).
Prin urmare, toate aspectele ce ţin de calitatea procesuală a Municipiului Turda, dar şi a debitorului obligaţiei de plată a chiriei, respectiv a modalităţii în care aceasta a fost stabilită, au fost analizate în litigiile anterioare dintre părţi şi au primit o dezlegare unitară asupra căreia nu se mai poate reveni în prezenta cauză.
Referitor la pretinsa interpretare sau aplicare greşită a normelor de drept material care reglementează tacita relocaţiune, Înalta Curte constată că şi acest aspect a fost dezlegat anterior, în sensul că s-a reţinut cu titlu definitiv că, în ce priveşte contractul nr. x/17.01.2011, operează tacita relocaţiune conform art. 1810 C. civ., întrucât părţile nu au prevăzut nicio clauză prin care să se interzică ori să se excludă în mod expres intervenirea acestei instituţii juridice, situaţie faţă de care contractul produce în continuare efecte, fiind apreciat ca fiind încheiat pe durată nedeterminată (decizia nr. 79/A/16.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2017), statuare care a fost avut în vedere şi la pronunţarea deciziei nr. 164/A/06.04.2022 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020.
Prin urmare, nici această chestiune nu mai poate fi pusă în discuţie în prezentul litigiu fără a leza prevederile art. 431 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, întrucât starea de fapt şi de drept a rămas identică.
Referitor la pretins încălcare a rolului activ al instanţei şi a dreptului la apărare ca efect al respingerii, de către instanţa de apel, a solicitării efectuării unei expertize topografice, respectiv a unei expertize evaluatorii în construcţii, Înalta Curte constată că, în realitate, prin această critică, deşi susţinută formal din perspectiva încălcării unor dispoziţii de drept procesual, este exprimată, în realitate, nemulţumirea recurenţilor privind soluţia dată de instanţa de apel cererii de probatorii.
Astfel, recurenţii arată că instanţa de apel a fost lipsită de rol activ şi nu a stabilit cu certitudine starea de fapt, respectiv în mod greşit a respins cererea de probatorii formulată în calea de atac, întrucât prin expertiza topografică se urmărea a se stabili care este suprafaţa ce face obiectul prezentului dosar şi cine utilizează această suprafaţă, iar prin expertiza în construcţii evaluatorie urma a se stabili care este preţul chiriei care s-ar datora reclamantei raportat la destinaţia şi suprafaţa imobilului.
Apreciază recurenţii că prin respingerea acestor probe, a fost încălcat rolul activ al instanţei, întrucât nu s-a procedat la aflarea adevărului în cauză, dar şi dreptul la apărare, hotărârea fiind pronunţată doar în raport de afirmaţiile intimatei-reclamante.
Criticile sunt nefondate.
Înalta Curte reţine că rolul activ al instanţei nu este indisolubil legat de soluţionarea favorabilă a unei cereri de probatorii. Astfel, dacă instanţa de judecată apreciază că proba solicitată nu este pertinentă, concludentă şi utilă cauzei, o va respinge, fără ca prin aceasta să eludeze principiul rolului activ astfel cum este reglementat de art. 22 C. proc. civ.
Totodată, împrejurarea că instanţa nu dă curs cererii de probatorii formulată de către una dintre părţile dosarului, nu atrage de plano încălcarea dreptului la apărare, câtă vreme soluţia dată asupra acesteia este rezultatul deliberării şi aprecierii, cu luarea în considerare a probelor deja administrate.
Contrar susţinerii recurenţilor, instanţa de apel nu s-a raportat, în soluţia pronunţată, exclusiv la susţinerile uneia dintre părţi, ci a avut în vedere poziţiile procesuale ale tuturor participanţilor la proces, susţinerile şi apărările formulate de către fiecare dintre aceştia, precum şi actele şi lucrările dosarului.
Faţă de cele arătate, criticile deduse judecăţii prin prezentul recurs apar ca nefondate şi vor fi respinse ca atare.
Având în vedere soluţia ce se va da asupra recursului, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă, prin reprezentant convenţional, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5000 RON şi cheltuieli de transport în cuantum de 1235 RON, dovedite cu actele depuse la dosar, Înalta Curte constată că recurenţii-pârâţi sunt părţi căzute în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare faţă de care va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul anterior menţionat, în favoarea intimatei-reclamante.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiul Turda şi Municipiul Turda, prin primar, împotriva deciziei nr. 87/A din 19 martie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă şi va obliga pe recurenţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi 1235 RON reprezentând cheltuieli de transport în favoarea intimatei-reclamante Parohia Reformată Turda Veche.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiul Turda şi Municipiul Turda, prin primar, împotriva deciziei nr. 87/A din 19 martie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă pe recurenţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi 1235 RON reprezentând cheltuieli de transport în favoarea intimatei-reclamante Parohia Reformată Turda Veche.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.