Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 12.09.2024, petentul BEJ A. a solicitat, pentru creditorul B. S.A., încuviinţarea executării silite împotriva debitoarelor C., D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/08.03.2019, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 20.404,05 RON, plus cheltuieli de executare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin încheierea nr. 7536/19.09.2024, Judecătoria Sibiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
A reţinut instanţa că prin cererea formulată s-a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei D., aceasta având calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Sibiu, astfel încât este incident art. 127 alin. (3) C. proc. civ., potrivit interpretării teleologice şi sistematice, prin raportare la scopul avut de legiuitor atunci când a completat art. 651 alin. (1) cu dispoziţiile art. 127, precum şi interesele ocrotite prin normă, acelea de a nu fi afectată imparţialitatea instanţei
În acest sens, incidenţa art. 127 C. proc. civ. presupune o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
În consecinţă, competenţa de soluţionare a fost stabilită favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, aceasta fiind una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, în conformitate cu art. 127 C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 10437/07.10.2024, Judecătoria Târgu Mureş a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că, din interpretarea art. 127 C. proc. civ., rezultă că prorogarea de competenţă intervine în mod obligatoriu doar în situaţia în care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea. Din contră, în situaţia în care acesta are calitatea de pârât, prorogarea de competenţă nu mai intervine în mod automat, legiuitorul lăsând la dispoziţia reclamantului posibilitatea de a alege între a introduce cererea pe rolul instanţei la care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul îşi desfăşoară activitatea sau a introduce acţiunea la o altă instanţă, pentru a evita apariţia unor suspiciuni în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cauzei. Această ultimă variantă este incidentă şi în cauză, întrucât debitoarea D., grefier al Judecătoriei Sibiu, este chemată în judecată în calitate de debitor, adică de pârât. Prin urmare, creditoarea B. S.A. avea la dispoziţie în mod legal varianta introducerii cererii de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sibiu, nefiind vorba, contrar celor reţinute de aceasta din urmă instanţă, de o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii peste care nu se poate trece prin actul de voinţă al reclamantului.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 651 şi art. 666 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, adică instanţa de la domiciliul debitorului, iar în cauza de faţă debitoarele au domiciliul în municipiul Sibiu, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Sibiu.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele argumente:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul BEJ A., la cererea creditoarei B. S.A., împotriva debitoarelor C., D., pentru recuperarea creanţei în cuantum de 20.404,05 RON, plus cheltuieli de executare în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit menţionat în cerere.
Conflictul negativ de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., în condiţiile în care una dintre debitoare, D., are calitatea de grefier la Judecătoria Sibiu.
Înalta Curte reţine că încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea de grefier la Judecătoria Sibiu a debitoarei D., Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, iar dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., reglementează o competenţă facultativă pentru situaţia în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanţa de judecată sunt părţi pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece pricina sau împotriva instanţei competente sau unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu aceea în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul oferit de lege.
Sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, în spectrul acestora fiind incluse şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
În prezenta cauză, creditoarea nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a introdus cererea la Judecătoria Sibiu, instanţa de la sediul debitoarelor, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.
În această situaţie nu putea să opereze prorogarea de competenţă reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi nici instanţa nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voinţa petentei, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.