Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2021, disjunsă din dosarul nr. x/2017 (prin încheierea din 07.09.2021), reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 68.883,85 RON aferentă scrisorii standard de informare nr. x/04.06.2013 emis de OIR POSDRU Sud Vest Oltenia - dosar nr. x/2013, finalizat în sensul respingerii acţiunii CRFPA Dolj.
Prin precizarea la acţiune din 15.06.2021, reclamantul a arătat că, referitor la acţiunea în pretenţii ce face obiectul dosarului cu nr. x/2021, înţelege să solicite obligarea pârâtei A., în calitatea sa de director al instituţiei reclamante (în perioada 21.11.2007-13.09.2013) la plata sumelor ce au fost imputate reclamantului prin hotărârile judecătoreşti definitive la care a făcut trimitere în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin precizarea la acţiune din 31.01.2022, a fost indicat ca temei juridic art. 254 alin. (1) Codul Muncii, care reglementează răspunderea patrimonială a salariaţilor în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale atunci când se produc pagube materiale angajatorului.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj
Prin sentinţa nr. 175/21.02.2023, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova
Prin decizia nr. 429/23.11.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj.
Recurentul a arătat că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material privind răspunderea civilă patrimonială. Instanţa de apel, în mod eronat, a reţinut că în cauză nu a indicat, în concret, atribuţiile cuprinse în fişa postului a căror îndeplinire defectuoasă a dus la crearea unui prejudiciu instituţiei. Din coroborarea atribuţiilor prevăzute în fişa postului cu cele evocate în cuprinsul scrisorii standard de informare nr. x/04.06.2013 emisă de OIR POSDRU SV Oltenia, a rezultat că intimata-pârâtă, în calitate de manager de proiect şi de director al CRFPA Dolj, a săvârşit o faptă ilicită, prin angajarea de cheltuieli suplimentare nejustificate. Recurentul a învederat că scrisoarea standard, la care a făcut referire, a fost atacată în justiţie, însă contestaţia a fost respinsă, precum şi că din actele dosarului rezultă atât existenţa prejudiciului, cât şi vinovăţia intimatei-pârâte, dată fiind calitatea acesteia de manager de proiect.
A mai susţinut recurentul că între atribuţiile intimatei-pârâte s-a regăsit şi activitatea de coordonare şi răspundere pentru realizarea activităţilor în conformitate cu programele AJOFM şi programele proprii privind formarea profesională a adulţilor.
În consecinţă, din dosarul care a fost ataşat prezentei cauze rezultă că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile patrimoniale a intimatei-pârâte pentru perioada în care s-a derulat contractul POSDRU nr. x/5.l/S/55544.
Apreciază că instanţele nu au intrat în cercetarea fondului şi au analizat generic condiţiile răspunderii civile patrimoniale cu privire la intimata-pârâtă.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie, completul de filtru a fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi la data de 20.11.2024.
Nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
6. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Hotărârea atacată este pronunţată în soluţionarea apelului (declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinţei nr. 175/21.02.2023 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă) într-un litigiu în materia conflictelor de muncă.
Acest aspect rezultă din faptul că acţiunea introductivă de instanţă, astfel cum a fost precizată ulterior (prin cererea emisă de reclamantă sub nr. x/31.01.2022-dosar fond), vizează antrenarea răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unor pretinse deficienţe în activitatea desfăşurată în calitatea sa de fost salariat al recurentului-reclamant, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu care îi reveneau, fiind indicate, în mod expres, drept temei juridic al pretenţiilor formulate, prevederile art. 254 alin. (1) din Codul muncii.
Pentru astfel de cereri legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului prin dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018), care preved că "(...) în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu 20 iulie 2017 şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare."
Or, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Aşadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi la termenele stabilite de aceasta.
Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.
În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva deciziei nr. 429 din 23 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj împotriva deciziei nr. 429 din 23 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2024.