Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2015/a4, petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sectorul 3, în calitate de tutore al persoanei ocrotite A., a solicitat aprobarea descărcării de gestiune pentru anul 2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7750 din 4 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că speţa concretă dedusă judecăţii, având ca obiect tutelă - dare de seamă, vizează o măsură de ocrotire a persoanei fizice, în sensul art. 106 C. civ., fiind aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, competenţa revine instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.
Totodată, a observat prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, conform cărora, pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuţiilor instanţei de tutelă se efectuează în acelaşi dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori şi de familie şi alin. (2) din acelaşi Regulament, potrivit căruia cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepţia acţiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte şi se repartizează aleatoriu. După soluţionarea definitivă a acestor cauze, dosarele se ataşează la dosarul iniţial.
Cu toate acestea, competenţa de soluţionare a cauzelor privind tutela nu poate fi determinată de competenţa stabilită în dosarul iniţial având ca obiect punere sub interdicţie, doar pentru că Regulamentul prevede obligativitatea formării de dosare asociate la dosarul iniţial.
Astfel, reţinând că din înscrisurile depuse la dosar, locuinţa în fapt a intimatei A., în sensul art. 87 şi urm. C. civ., este situată în comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanţa.
2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 11962/2024 din 15 octombrie 2024, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 192 din data de 13 ianuarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis cererea având ca obiect punere sub interdicţie, formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3, în contradictoriu cu pârâta A., a dispus punerea sub interdicţie a pârâtei A. şi a desemnat tutore al persoanei puse sub interdicţie pe Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sectorul 3.
Totodată, a reţinut prevederile art. 528 alin. (1) din C. civ. potrivit cărora cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă.
Cum obiectul acţiunii deduse judecăţii este dare de seamă, cerere necontencioasă care, în conformitate cu textele legale, reprezintă o obligaţie legală a tutorelui, constând în întocmirea unei situaţii periodice, în termenele şi condiţiile stabilite de lege, atât cu privire la persoana ocrotită, cât şi cu privire la bunurile acesteia, competenţa de a controla în mod efectiv şi continuu modul în care tutorele îşi exercită atribuţiile revenind instanţei de tutelă, respectiv instanţei care a instituit măsura de punere sub interdicţie.
Având în vedere că, potrivit înscrisurilor de la dosar, măsura tutelei speciale (punere sub interdicţie) a fost instituită prin sentinţa civilă nr. 192 din data de 13 ianuarie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a apreciat că competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sectorul 3 privitoare la darea de seamă asupra modului în care şi-a îndeplinit sarcinile cu privire la administrarea bunurilor şi îngrijirea persoanei ocrotite A..
Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de instanţă de tutelă în situaţia de faţă, cu privire la o persoană care nu se poate îngriji singură de interesele sale, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti declinând competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât locuinţa în fapt a persoanei ocrotite este în comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa, în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.
Domiciliul persoanei ocrotite A. se află în municipiul Bucureşti, iar aceasta se găsea la data pronunţării hotărârilor ce au generat conflictul negativ de competenţă într-un centru de îngrijire cu sediul în comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa.
Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
De asemenea, conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.’’
Prin sentinţa civilă nr. 192 din data de 13 ianuarie 2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus punerea sub interdicţie a intimatei A., numind tutore Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sectorul 3.
Astfel, în cauză, instanţa de tutelă care a soluţionat cererea de punere sub interdicţie judecătorească a intimatei este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii deduse judecăţii este "tutelă-dare de seamă", relevante fiind normele de drept substanţial prevăzute de C. civ. în Capitolul II, Secţiunea a 5-a - "Controlul exercitării tutelei" - art. 151, art. 152 şi art. 153 C. civ.
Conform dispoziţiilor art. 151 alin. (1) C. civ., "Instanţa de tutelă va efectua un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele şi consiliul de familie îşi îndeplinesc atribuţiile cu privire la minor şi bunurile acestuia."
Potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (1) C. civ., tutorele este dator să prezinte anual instanţei de tutelă o dare de seamă despre modul în care s-a îngrijit de minor, precum şi despre administrarea bunurilor acestuia.
Întrucât instanţa de tutelă a fost fixată deja prin sentinţa civilă nr. 192 din data de 13 ianuarie 2016, şi anume Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, acestei instanţe îi revine şi competenţa teritorială în soluţionarea dării de seamă.
Astfel, în scopul fixării competenţei teritoriale, Înalta Curte va ţine seama, pe de o parte, de instanţa care a pronunţat cererea de punere sub interdicţie judecătorească a intimatului şi, pe de altă parte, de necesitatea raţiunii de unitate a hotărârii judecătoreşti, ca o consecinţă a extinderii competenţei instanţei care a încuviinţat cererea de punere sub interdicţie asupra tuturor procedurilor ulterioare din această fază.
De altfel, se constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a soluţionat cererile de dare în seamă formulate de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sectorul 3, în calitate de tutore al persoanei ocrotite A. şi a dispus descărcarea de gestiune a tutorelui pentru cheltuielile efectuate din veniturile persoanei puse sub interdicţie, aferente anilor 2020, 2021 şi 2022, prin încheierile pronunţate în dosarele nr. x/2015, nr. y/2015/a2 şi nr. 19707/301/2015/a3.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.