Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la 23 decembrie 2022 sub număr unic de dosar x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu B., a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să anuleze Dispoziţia Preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022 privind încetarea activităţii Biroului B. din oraşul Hârşova,
- să repună părţile în situaţia anterioară emiterii Dispoziţiei Preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022, prin obligarea pârâtului să îl reîncadreze în funcţia de Preşedinte executiv şi în celelalte funcţii de reprezentare a B. anterior emiterii Dispoziţiei Preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022;
- să oblige pârâtul să plătească toate drepturile băneşti, precum şi din activităţile corespunzătoare funcţiilor de reprezentare a B. deţinute anterior emiterii Dispoziţiei Preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022, calculate de la data concedierii până la data plăţii efective, sume actualizate cu indicele de inflaţie, la care să se adauge şi dobânda legală;
- să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentului litigiu.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2500 din 18 septembrie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, în prezenta acţiune, reclamantul solicită anularea Dispoziţia Preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022, privind încetarea activităţii Biroului B. din oraşul Hârşova.
Dispoziţia nr. 15/28.11.2022, privind încetarea activităţii Biroului B. din oraşul Hârşova, are la baza Decizia Consiliului Director nr. 22/20.10.2022, prin care s-a aprobat organigrama Asociaţiei.
Tribunalul a apreciat că acţiunea are natura unei cauze civile şi nu reprezintă un conflict de muncă, decizia contestată fiind un act emis în cadrul B., de preşedinte, în temeiul atribuţiilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. g) din Statut privind aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate de Consiliul Director.
A reţinut că prin aceeaşi decizie s-a hotărât şi menţinerea unor contracte de muncă şi desfiinţarea postului de preşedinte executiv, însă aceste măsuri au fost dispuse ca o consecinţă a încetării activităţii Biroului B. din Hârşova, hotărâtă de Consiliul Director prin Decizia nr. 22/20.10.2022 şi în punerea în aplicare a noii organigrame aprobate tot de Consiliul Director prin aceeaşi decizie.
Însă, a constatat că, în conformitate cu regulatorul de competenţă, soluţionarea cererii de anulare a Deciziei Consiliului Director nr. 22/20.10.2022, prin care a fost aprobată organigrama Asociaţiei şi care face obiectul unui alt dosar, nr. x/2022, intră în competenţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Reţinând prevederile art. 23 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora deciziile/hotărârile apreciate contrare legii şi statutului pot fi atacate în justiţie, iar cererea de anulare a lor se soluţionează de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
2.2. Învestită prin declinare, prin încheierea din 11 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a dispus înaintarea dosarului la compartimentul Registratură în vederea repartizării aleatorii către un complet specializat de persoane juridice.
În motivarea soluţiei, instanţa învestită prin declinare a reţinut că prezenta cauză are ca obiect o cerere formulată în temeiul O.G. nr. 26/2000, prin care se solicită anularea Dispoziţiei Preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022, privind încetarea activităţii Biroului B. din oraşul Hârşova, emisă în baza O.G. nr. 26/2000 şi care are la bază Decizia Consiliului Director nr. 22/20.10.2022, prin care s-a aprobat organigrama Asociaţiei.
A reţinut că prin decizia nr. 1/06.01.2024 a Preşedintelui Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost stabilită componenţa completelor specializate, responsabile cu soluţionarea cererilor formulate de persoanele juridice. Totodată, a stabilit că judecătorii cu atribuţii în soluţionarea cauzelor în materia acordării personalităţii juridice vor aduce la îndeplinire dispoziţiile R.O.I.J.
Conform art. 30 alin. (1) lit. a) din HCSM nr. 3.243/2022, judecătorul delegat pentru activitatea de înregistrare şi evidenţă a persoanelor juridice soluţionează cererile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi verifică respectarea prevederilor Ordinului ministrului justiţiei nr. 954/B/C/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor şi Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, conform Hotărârii Colegiului de Conducere al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti nr. 59/27.11.2019, cererile având ca obiect anularea unor hotărâri adoptate de către persoane juridice de drept privat supuse reglementărilor O.G. nr. 26/2000 se soluţionează de către completurile specializate în materia "Persoane Juridice", iar nu de către completurile specializate în materie civilă.
Reţinând că Dispoziţia Preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022 privind încetarea activităţii Biroului B. din oraşul Hârşova are la baza Decizia Consiliului Director nr. 22/20.10.2022, prin care s-a aprobat organigrama Asociaţiei, fiind un act emis în cadrul B., de preşedinte, în temeiul atribuţiilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. g) din Statut privind aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate de Consiliul Director şi cum Asociaţia este constituită şi funcţionează în baza O.G nr. 26/2000, a apreciat că cererea reclamantului trebuie soluţionată tot de către un complet specializat de persoane juridice.
2.3. Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 6129 din 30 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a reţinut că prin Dispoziţia nr. 15/28.11.2022 a fost desfiinţat postul de preşedinte executiv ocupat de reclamant în baza contractului individual de muncă.
Instanţa a constatat faptul că, în realitate, litigiul priveşte executarea şi încetarea contractului individual de muncă, instanţa fiind chemată să analizeze, printre altele, incidenţa art. 65 din Codul muncii în ceea ce priveşte desfiinţarea locului de muncă al reclamantului, precum şi să se dispună reintegrarea în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate şi plata drepturilor salariale.
Drept urmare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., precum şi ale art. 65, art. 266 şi 269 din Codul muncii, a apreciat că aceste aspecte pot fi soluţionate doar de tribunal.
Totodată, observând prevederile art. 23 şi art. 25 din O.G. nr. 26/2000 a reţinut că, în prezenta cauză, nu se solicită anularea unei hotărâri a adunării generale sau a deciziei consiliului director, ci dispoziţia preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022, act juridic distinct de hotărârea adunării generale sau deciziei consiliului director, cu privire la care nu se aplică competenţa materială prevăzută de dispoziţiile art. 94 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile legale reţinute, cât şi împrejurarea că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Constanţa.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea Dispoziţiei Preşedintelui B. nr. 115/28.11.2022 privind încetarea activităţii Biroului B. din oraşul Hârşova, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii dispoziţiei, obligarea pârâtului să îl reîncadreze în funcţia de preşedinte executiv şi în celelalte funcţii de reprezentare a B. pe care le deţinea anterior emiterii deciziei, precum şi plata tuturor drepturilor băneşti aferente contractului individual de muncă încetat, calculate de la data concedierii până la plata efectivă. Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 266 din Codul muncii.
Conflictul negativ de competenţă a fost generat de calificarea juridică diferită dată cererii de chemare în judecată, Tribunalul Constanţa apreciind că acţiunea, având ca obiect anularea deciziei preşedintelui B. nr. 15/28.11.2022 privind încetarea activităţii biroului B. din oraşul Hârşova, are natura unei cauze civile şi nu reprezintă un conflict de muncă, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a considerat că este vorba despre un conflict de muncă, aplicabile fiind dispoziţiile art. 65, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii.
Se constată că, prin Dispoziţia nr. 15/28.11.2022, a cărei anulare este solicitată în cadrul prezentei cauze, s-a dispus încetarea activităţii Biroului B. din oraşul Hârşova. De asemenea, la punctul 3 al aceleiaşi dispoziţii, s-a decis desfiinţarea postului de preşedinte executiv ocupat de reclamantul A., funcţie exercitată în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. x/06.10.2021.
În acest context, instanţa este chemată să analizeze legalitatea măsurii de desfiinţare a postului reclamantului, prin prisma dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, care reglementează condiţiile în care poate avea loc desfiinţarea locurilor de muncă. Aceasta include verificarea caracterului efectiv şi real al desfiinţării, precum şi existenţa unei cauze serioase şi obiective care să justifice măsura dispusă de angajator.
Drept urmare, Înalta Curte reţine că litigiul de faţă se înscrie în sfera conflictelor de muncă, având în vedere că, prin cererea formulată, reclamantul urmăreşte reîncadrarea acestuia în funcţia avută anterior emiterii dispoziţiei nr. 15/28.11.2022 şi plata drepturilor salariale, instanţa fiind chemată să analizeze, printre altele, incidenţa art. 65 din Codul muncii în ceea ce priveşte desfiinţarea locului de muncă al reclamantului.
Potrivit art. 266 din Codul muncii:
"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar conform dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii "1. Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal. 2. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.".
Totodată, potrivit art. 99 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
"1. Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa. 2. În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".
Ca atare, în măsura în care cererea de chemare în judecată cuprinde mai multe capete principale, aşa cum este cazul în speţă, respectiv solicitările privind anularea dispoziţiei emise de preşedintele B., reîncadrarea în funcţie şi plata drepturilor salariale, instanţa are obligaţia, conform art. 99 din C. proc. civ., să-şi verifice competenţa de soluţionare pentru fiecare capăt de cerere în parte. Această verificare se face în funcţie de valoarea, natura sau obiectul fiecărei pretenţii formulate.
În acelaşi timp, pentru determinarea competenţei, trebuie stabilit dacă există cel puţin o legătură strânsă între pretenţiile care formează obiectul capetelor de cerere principale, iar, în contextul existenţei unei atare legături, instanţa competentă să le soluţioneze se determină în raport de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.
Având în vedere strânsa legătură a capetelor principale ale cererii cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată, Înalta Curte reţine incidenţa prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. şi, faţă de împrejurarea că litigiul priveşte un conflict de muncă, în temeiul dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte reţine că potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii:
"Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul."
În cauză, din cuprinsul cererii de chemare de chemare în judecată, se constată că reclamantul A. are domiciliul în oraşul Hârşova, jud. Constanţa.
În consecinţă, Înalta Curte reţinând că Tribunalul Constanţa, instanţă în a cărei rază teritorială se află se află domiciliul reclamantului, este competent material şi teritorial să soluţioneze litigiul de faţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili în favoarea acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2024.