Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
1. Pretenţia dedusă judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12 februarie 2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională Pentru Pescuit şi Acvacultură, anularea şi suspendarea executării actului de încetare a contractului nr. x/30.10.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, cuprins în notificarea de încetare emisă de pârâtă sub nr. x/31.01.2024, constatarea faptului că între pârâtă şi reclamantă este în vigoare contractul nr. x/30.10.2017, obligarea pârâtei să comunice reclamantei codul de utilizator şi parola de acces necesare pentru eliberarea permiselor de pescuit recreativ emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din 1 martie 2024, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea capătului de cerere privind suspendarea executării actului de încetare a contractului nr. x/30.10.2017 şi formarea unui nou dosar.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 160 din 25 martie 2024, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că litigiului nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016, întrucât contractul nr. x/30.10.2017 nu este un contract de concesiune, nici de achiziţie publică, nici contract sectorial, ci este un contract administrativ, guvernat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, astfel că instanţa competentă material se determină potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din această lege, fiind vorba despre curtea de apel, întrucât pârâta este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale.
Prin sentinţa nr. 114 din 29 aprilie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, reţinând că, întrucât are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, contractul încheiat între părţi este administrativ, fiind asimilat actului administrativ, însă litigiul priveşte executarea contractului, astfel că sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa instanţelor civile.
Prin sentinţa civilă nr. 964 din 11 iulie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia civilă, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., astfel că alegerea de competenţă efectuată de către reclamantă, prin înregistrarea cererii la Tribunalul Sibiu, rămâne câştigată cauzei, neputând fi invocată din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa nr. 781 din 3 octombrie 2024, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că litigiul nu priveşte executarea unui contract administrativ, ci valabilitatea unui act administrativ, respectiv a notificării de încetare a contractului, astfel că instanţa competentă nu se stabileşte potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ci conform art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a suspendat judecata şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, pentru următoarele considerente de drept:
În prezentul litigiu, se solicită anularea actului de încetare a contractului nr. x/30.10.2017, cuprins în notificarea nr. x/31.01.2024 emisă de pârâtă, constatarea faptului că între părţi este în vigoare contractul nr. x/30.10.2017 şi obligarea pârâtei să comunice reclamantei codul de utilizator şi parola de acces necesare pentru eliberarea permiselor de pescuit recreativ emise de pârâtă.
Plecând de la pretenţiile deduse judecăţii şi ţinând cont de motivele de fapt şi de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, se impune, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, a se stabili, cu prioritate, natura juridică a contractului nr. x/30.10.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, încheiat între Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, în calitate de administrator, şi A., în calitate de beneficiar.
Se constată că acest contract a fost încheiat în temeiul art. 1 alin. (2) lit. b) şi alin. (4), art. 4 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 545/2010 privind organizarea, structura şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, art. 1 teza a II-a, art. 11 şi art. 13 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale cu excepţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
Ca atare, contractul nr. x/30.10.2017 nu a fost încheiat nici în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, nici în baza Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, nici în temeiul Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii acţiunii - 12 februarie 2024), conform cărora:
"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile. (11) Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul (…)."
Având în vedere că, potrivit art. 2.1. din contractul nr. x/30.10.2017, obiectul acestuia constă în "atribuirea dreptului de utilizare a resurselor acvatice vii prin pescuit recreativ, pe principiul gestionării durabile, în zonele de pescuit recreativ precizate în Anxa nr. 1, situate în judeţul Sibiu", se reţine că părţile au încheiat un contract administrativ, care este asimilat actului administrativ, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică".
Cu toate acestea, instanţa competentă material a soluţiona cauza nu se determină potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât în litigiu sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza finală din aceeaşi lege, conform cărora "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun". Aceasta, întrucât din conţinutul notificării înregistrate sub nr. x/31.01.2024, prin care pârâta a adus la cunoştinţa reclamantei încetarea contractului nr. x/30.10.2017, prin acordul părţilor, în temeiul clauzei cuprinse la art. 8.1. lit. a), rezultă că litigiul de faţă decurge din executarea contractului în discuţie, nefiind vorba despre chestiuni care să privească fazele premergătoare încheierii contractului, nici despre încheierea sau anularea contractului, astfel încât să devină incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, care ar fi atras competenţa materială a instanţei de contencios administrativ.
Împrejurarea că voinţa autorităţii pârâte privind încetarea contractului s-a materializat în notificarea nr. x/31.01.2024 nu este de natură a determina concluzia că litigiul ar privi anularea unui act administrativ tipic şi că instanţa competentă material ar fi cea de contencios administrativ. De altfel, textul art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 se referă la anularea unui contract administrativ, nu şi la încetarea acestuia, prin acordul părţilor, iar normele de competenţă trebuie interpretate restrictiv, neputând fi aplicate prin analogie.
În consecinţă, având în vedere că în cauză sunt incidente prevederile speciale art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2024.