Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2023, pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare a imobilului compus din casa de locuit şi terenul cu suprafaţa de 1.378 m.p., situat în localitatea Corbasca, comuna Corbasca, jud. Bacău.
În drept, reclamanţii şi-au fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 1073 şi ale art. 1077 din C. civ. de la 1864.
2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 3816 din 23 mai 2024, Judecătoria Bacău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de înstrăinare a imobilului compus din casă şi teren, situat în localitatea Corbasca, comuna Corbasca, jud. Braşov. Astfel, au învestit instanţa cu o acţiune cu caracter personal, prin care urmăresc valorificarea unui drept de creanţă, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului. Prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că, în cazul unor astfel de acţiuni, competenţa teritorială este alternativă, între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa locului executării obligaţiei, dacă în actul încheiat între părţi a fost prevăzut acest loc.
În cauză, din actele aflate la dosar, nu rezultă că părţile ar fi ales vreun loc pentru executarea obligaţiilor asumate, în consecinţă competenţa aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoriei Braşov.
Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., incident cauzei, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi sau de instanţă, din oficiu.
Prin urmare, Judecătoria Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Braşov, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 9761 din 2 octombrie 2024, Judecătoria Braşov, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., în favoarea Judecătoriei Bacău. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că, prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că acţiunea civilă, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, are caracter personal, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri fiind alternativă.
Prin urmare, reclamantul poate alege între instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, conform dispoziţiilor art. 107 din C. proc. civ., şi cea prevăzută în contract pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, conform prevederilor art. 113 pct. 3 din acelaşi act normativ.
În cauză, reclamanţii au optat pentru Judecătoria Bacău.
De asemenea, instanţa a reţinut că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială este de ordine privată, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa teritorială putea fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare. Or, pârâtul C. nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Bacău, ci, mai mult, a fost de acord ca aceasta să soluţioneze cauza.
Prin urmare, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Bacău îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Pe calea prezentului demers judiciar, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare a imobilului compus din casa de locuit şi terenul cu suprafaţa de 1.378 m.p., situat în localitatea Corbasca, comuna Corbasca, jud. Bacău.
Judecătoria Bacău şi Judecătoria Braşov şi-au declinat, reciproc, competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire LA caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă incidente.
Astfel, Judecătoria Bacău a reţinut că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, nefiind alternativă, ci exclusivă, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.
Judecătoria Braşov a apreciat că acţiunea promovată de reclamanţii A. şi B. are caracter personal, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri este de ordine privată, împrejurare care atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din actul normativ menţionat.
Înalta Curte reţine că reclamanţii au învestit instanţa de judecată cu o cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, cu consecinţa transferului dreptului de proprietate asupra imobilului din localitatea Corbasca, comuna Corbasca, jud. Bacău, de la vânzător la cumpărători.
Această cerere are natura unei acţiuni personale cu caracter patrimonial, astfel cum a statuat Înalta Curte - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 581/2013. Potrivit acestei decizii, antecontractele de vânzare - cumpărare pe care s-au întemeiat acţiunile intentate anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. dau naştere unui raport juridic obligaţional, în conţinutul căruia intră un drept de creanţă.
Astfel, acţiunea civilă urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, iar nu a unui drept real care, de altfel, nici nu a fost transferat în patrimoniul promitentului cumpărător, acest efect producându-se doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată. Aceasta nu poate fi decât personală imobiliară de vreme ce dreptul de creanţă, ale cărui realizare şi protecţie pe cale judiciară sunt urmărite, are ca obiect un imobil.
Înalta Curte constată că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. care cuprind regula generală în materie de competenţă teritorială, potrivit cu care "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel", dar şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 din acelaşi act normativ care stipulează că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".
Prin urmare, fiind o competenţă alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în considerarea dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ.
Potrivit prevederilor art. 129 din actul normativ menţionat, doar normele juridice referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, competenţa teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.
În raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
În cauză, pârâtul C. nu a invocat, prin întâmpinare, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău, ci, mai mult, a insistat ca această instanţă să soluţioneze cauza.
Prin urmare, cum reclamanţii au promovat o acţiune personală imobiliară şi nu una reală imobiliară, Judecătoria Bacău, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale nefiind de ordine publică.
Împrejurarea conform căreia părţile nu au ales un loc pentru executarea contractului, astfel cum a reţinut Judecătoria Bacău, nu este de natură a modifica acţiunea personală într-o acţiune reală, cu implicaţii în ceea ce priveşte caracterul de ordine publică ori privată a normei de competenţă incidente.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.