S-a luat în examinare recursul declarat de SC ”T.I.” SA împotriva
sentinței civile nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București-Secția
Comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă SC ”T.I.” SA
precum și intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei, arătând că recursul a fost
declarat tardiv în raport cu dispozițiile art.301 din Codul de procedură
civilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.440 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel
București-Secția contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată
acțiunea formulată de reclamanta SC ”T.I.”SA București privind anularea
Ordonanței nr.308 din 24 august 2000 emisă de Comisia Națională a Valorilor
Mobiliare.
Impotriva acestei hotărâri la data de 15 octombrie 2002 a declarat recurs
reclamanta, criticând-o conform motivelor scrise de la filele 3 – 6 din
dosar.
In prealabil, recurenta a precizat că sentința nu a fost comunicată în
conformitate cu dispozițiile art.921 Cod procedură civilă. A
mai arătat că nu este reală mențiunea agentului procedural de pe dovada
de primire în sensul că „nici o persoană nu a fost găsită”, deoarece: la sediul
din București, unde își avea sediul și Cooperativa de Credit –
Banca Populară Română, proprietara imobilului, avea pază organizată în
mod permanent; toată corespondența recurentei a fost primită la acel
sediu, unde a funcționat până în aprilie 2002; la sediul respectiv a primit și
sentința civilă nr.343 din 20 martie 2001 a aceleiași instanței, la data de 6
aprilie 2001.
Verificând formularea în termen a recursului, Curtea reține următoarele:
Sentința civilă nr.440 din 10 aprilie 2001 a fost comunicată reclamantei în mod
legal la sediul declarat din București.
Din procesul verbal de predare a sentinței din data de 8 mai 2001 - fila
130 dosar fond – rezultă că au fost respectate dispozițiile art.100 alin 1 și 2
din Codul de procedură civilă, actul fiind afișat pe ușa principală a clădirii
deoarece nici o persoană de la pct. 1 nu a fost găsită.
Conform dispozițiilor art.100 alin.4 din Codul de procedură civilă, „procesul –
verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate
personal de cel care l-a încheiat.” Cum recurenta nu s-a înscris în fals,
susținerile sale privind nerealitatea consemnărilor agentului procedural nu vor
fi avute în vedere.
Pe de altă parte se constată că reclamanta recurentă nu a respectat
dispozițiile art.98 din Codul de procedură civilă. Aceasta nu a încunoștiințat
instanța de schimbarea sediului (schimbare care recunoaște că a avut loc
în luna aprilie 2001 iar sentința a fost comunicată în luna mai 2001), motiv
pentru care nu va fi luată în seamă cererea formulată la data de 30 septembrie
2002 (fila 134 dosar fond), în care menționează un alt sediu, ales la
apărătorul său.
In ce privește invocarea de către recurentă a nerespectării dispozițiilor
art.921 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că au fost
respectate aceste dispoziții legale. Comunicarea sentinței a fost realizată în
conformitate cu dispozițiile art.92 alin.4 Cod procedură civilă. In situația
persoanei juridice comunicarea hotărârii se poate realiza prin
afișare dacă la sediul acesteia se constată lipsa oricărei persoane.
Mențiunea din textul articolului nr.921 Cod procedură civilă în
sensul că procedura de comunicare prin afișare se poate realiza numai
dacă la termen se constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice
nu are aplicabilitatea în situația comunicării hotărârii, întrucât în acest caz
nu mai există termene, judecata cauzei epuizându-se.
Pentru considerentele expuse recursul declarat de reclamantă la 15 octombrie
2002 împotriva sentinței civile nr.440 din 10 aprilie 2001,
comunicată acesteia la data de 8 mai 2001, va fi respins ca tardiv, cu
depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței, termen prevăzut de
dispozițiile art.301 din Codul de procedură civilă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul
declarat de SC ”T.I.” SA împotriva sentinței civile nr.440 din 10 aprilie
2001 a Curții de Apel București-Secția de Contencios Administrativ, ca tardiv
declarat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie
2003.