S-a luat în examinare recursul declarat de C.M. împotriva sentinței nr.97/CA din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă C.M. precum și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Iași – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.189/2000.
Procedura completă.
S-a referit că atât recurenta reclamantă C.M. precum și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Iași, în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, au solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 aprilie 2002, reclamanta C.M. a formulat contestație împotriva hotărârii nr.30 din 26 martie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Iași – Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.189/2000 solicitând anularea acestei hotărâri și acordarea drepturilor cuvenite de la data depunerii cererii.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în anul 1940, după Dictatul de la Viena, familia sa a fost strămutată din satul Cianchești, comuna Viilor, județul Satu Mare, în localitatea Ineu din județul Arad, perioada de refugiu durând din martie 1941 și până în aprilie 1945.
Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.97 din 23 septembrie 2002 a respins acțiunea, reținând că „reclamanta nu a dovedit cu acte persecuțiile politice și etnice, din partea autorităților maghiare și nici nu a avut loc o strămutare”.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta C.M., susținând în esență că instanța a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada cu acte a persecuției la care a fost supusă și că nu a avut loc o strămutare, la dosarul cauzei fiind atașate documente în acest sens.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 din Normele de aplicare ale Ordonanței Guvernului nr.105/199, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă așadar că, prin noua reglementare, în noțiunea de persoană strămutată în altă localitate au fost incluse și persoanele care, la fel ca reclamanta C.M. s-au refugiat din Ardealul de Nord din motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică nou introdusă, nu face nici o distincție între cetățenii români care au fost victime ale unor acte de persecuții din partea regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 și a altor autorități, cum este cazul celor de ocupație străină, instalate vremelnic pe teritoriul național.
Recurenta reclamantă a făcut dovada strămutării cu tabelul despre refugiați plasați pe terenurile expropriate de la evreii din județul Arad, cu declarațiile a doi martori, date în fața notarului, împreună cu care a fost refugiată și care beneficiază de drepturile acordate de Ordonanța Guvernului nr.105/1999.
Așa fiind se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată și în fond se va admite acțiunea, se va anula hotărârea atacată și va fi obligată pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.M. împotriva sentinței nr.97/CA din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
Casează sentința atacată și în fond admite acțiunea formulată de reclamanta C.M.
Anulează hotărârea nr.30/2002 a Casei Județene de Pensii Iași și obligă pe pârâtă să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000 modificată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.