S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr.422/CA-P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare, precum și intimata reclamantă T.S.
Procedura completă.
S-a referit că, recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare, în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lispă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.422/CA/2002-P pronunțată la data de 2 septembrie 2002 în dosarul nr.3060/CA/2002 Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamanta T.S. și a anulat Hotărârea nr.3047/15.04.2002 adoptată de Comisia de aplicare a Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei statutul de beneficiară a O.G.nr.105/1999, aprobată și completată prin Legea nr.189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art.1 lit.c) din O.G.nr.105/1999, ea dobândind la naștere statutul părinților săi.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând prevederile art.304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă și susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 18 iunie 1942 în comuna Spâlnaca, județul Alba unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice:
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr.422/CA-P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.