Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2023 sub nr. x/3/2021/a1 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, reclamantul A a declarat recurs împotriva deciziei nr. 572 A din 20 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. x care, prin rezoluţia din 22.09.2023, a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2024 în vederea soluţionării recursului.
Prin încheierea din 23 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că la apelul nominal nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din 27.08.2024, instanţa a fixat termen de judecată la 05.11.2024, în vederea discutării perimării.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 416 C. proc. civ., „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă”.
Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate îndeplinită condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei. De asemenea, este necesar a se constata că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
Fiind un termen procedural socotit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii şi s-a împlinit la 23 iulie 2024. Astfel, de la data când a intervenit suspendarea, 23 ianuarie 2024, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, se constată că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării şi până la data verificării în şedinţă publică a condiţiilor pentru operarea excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, iar în acest timp niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost invocată vreo cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul cu a cărui soluţionare a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 572 A din 20 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B şi C.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs depunându-se la Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 noiembrie 2024.