Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 2659/2024

Sedinta publica din 21 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 21 februarie 2022, sub nr. x/302/2022, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B, obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 art. 71 și art. 1357 C. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate. Pe cale reconvențională, a cerut obligarea reclamantei la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 2207 din 8 martie 2023, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul-reclamant, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată la 13 aprilie 2023 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a civilă, sub nr. x/302/2022.

La termenul de judecată din 20 iunie 2023, reclamanta-pârâtă a depus precizare la cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 20 iunie 2023, tribunalul a calificat cererea precizatoare depusă de reclamanta-pârâtă ca fiind o cerere adițională/modificatoare a cererii de chemare în judecată. A admis excepția tardivității cererii adiționale, invocată de pârâtul-reclamant și a respins cererea, ca fiind tardiv formulată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 891 din 18 iulie 2023, Tribunalul București – Secția a V-a civilă a respins cererea principală formulată de reclamanta A. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul B, ca neîntemeiată. A obligat-o pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2.550 lei, constând în onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr. 98A din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a respins apelurile formulate de reclamanta A și de apelantul-pârât B împotriva sentinței nr. 891 din 18 iulie 2023, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a civilă, ca nefondate. A obligat-o pe apelanta-reclamantă să achite apelantului-pârât suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva deciziei nr. 98A din 30 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta-pârâtă A, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin motivele de critică circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că excepția tardivității cererii completatoare a fost greșit soluționată, întrucât primul termen de judecată a fost la data de 20 iunie 2023, dat fiind că Tribunalul București era instanța competentă să soluționeze cauza. A considera că primul termen de judecată a fost la o instanță necompetentă sau la o altă instituție, ar reprezenta o gravă și nepermisă eroare de judecată, impunându-se, sub acest aspect, constatarea nulității absolute a soluției date de instanțele anterioare.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta a făcut referire la decizia nr. 1993 din 6 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a statuat că „nu poate fi apreciat ca fiind primul termen de judecată, în sensul art. 131 C. proc. civ. (la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii), câtă vreme la acest termen, reclamanta a depus în dosarul cauzei cerere de amânare a judecății, în vederea angajării unui avocat, precum și cerere de completare a acțiunii formulată în limita temporală impusă de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiții, a apreciat că instanța de apel trebuia să anuleze încheierea din 20 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr. x/302/2022, și să dispună trimiterea cauzei în vederea soluționării la instanța de fond, pentru a se stabili cadrul procesual și administra probele propuse.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că, în lipsa administrării probatoriului propus, instanța a respins apelul și a menținut soluția tribunalului de respingere a acțiunii în mod greșit. Or, probele solicitate dovedeau temeinicia acțiunii și caracterul mincinos al afirmațiilor intimatului-pârât, motivele pe care soluția instanței de apel se întemeiază fiind străine de natura cauzei și contradictorii.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a afirmat că instanța de apel a confundat dreptul la libera exprimare cu vătămarea drepturilor altei persoane și nu a constatat incidența art. 253 alin. (4) C. civ., prin care i s-a cauzat o tulburare care subzistă. Acest articol, precum și art. 71 C. civ. au fost aplicate greșit, deoarece drepturile nepatrimoniale protejate de aceste norme reprezintă fundamentul libertății și demnității umane.

Având în vedere nerespectarea dreptului la viață privată, atingerea gravă a reputației și onoarei recurentei și cu depășirea limitelor prevăzute de art. 75 C. civ., a considerat că se impune atragerea răspunderii civile delictuale a intimatului-pârât și admiterea acțiunii civile, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege în acest sens.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 28 mai 2024, intimatul-pârât a invocat excepția tardivității recursului, precum și excepția nulității acestuia pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La 6 noiembrie 2024, recurenta a depus concluzii scrise.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin rezoluția din 12 iunie 2024, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 7 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când instanța a pus în discuție, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) și 2 C. proc. civ., excepțiile invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare, respectiv tardivitatea și nulitatea recursului.

Înalta Curte a rămas cu prioritate în pronunțare asupra excepției de tardivitate a recursului și, față de lipsa de la dezbateri a recurentei, pentru a-i da posibilitatea acesteia să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 21 noiembrie 2024.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției tardivității recursului, invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare, a cărei soluționare este prioritară în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) și 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

Art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ prevede că, atunci „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.”

În cauză, recurenta A a declarat recurs împotriva deciziei nr. 98A din 30 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă la 11 aprilie 2024, cererea de recurs fiind transmisă prin poșta electronică la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, în condițiile prevăzute de art. 490 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la fila 67 în dosarul instanței de apel, decizia nr. 98A din 30 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a fost comunicată recurentei la 5 martie 2024.

Din coroborarea dispozițiilor art. 485 alin. (1) cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. rezultă că termenul în care putea fi formulat, cel mai târziu, recursul s-a împlinit la 5 aprilie 2024.

În raport de aceste constatări, Înalta Curte reține că recurenta a promovat calea extraordinară de atac cu nerespectarea termenului de recurs de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același act normativ, va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 98A din 30 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-reclamantă, aflată în culpă procesuală, să achite intimatului-pârât B suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor de plată depuse la dosar, respectiv factura nr. 516 din 23 mai 2024 eliberată de Cabinet de Avocat C și extrasul de cont aferent, emis de Banca D la 6 noiembrie 2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 98A din 30 ianuarie 2024 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât B a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.