Asupra conflictului negativ de competență:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub număr de dosar x/2/2023, la data de 31.08.2023, reclamanta A în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a solicitat:
- în principal, anularea Deciziei A.N.C.O.M. nr. 160/2023 și a Deciziei A.N.C.O.M. nr. 570/2023 și, în subsidiar, admiterea excepției de nelegalitate a celor 140 de decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M. numerotate consecutiv de la nr. TC/11832/22.12.2022 până la nr. TC/11913/22.12.2022, respectiv de la nr. TC/2839/24.05.2023 până la nr. TC/2896/24.05.2023;
- obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care va soluționa favorabil anularea celor 140 de decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M.
În drept, a invocat art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea modificatoare formulată la data de 15.01.2024, reclamanta a învederat că înțelege să solicite și anularea Deciziei A.N.C.O.M. nr. 752/2023, să invoce excepția de nelegalitate și în ce privește deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M. numerotate consecutiv de la nr. TC/5081/31.08.2023 până la nr. TC/5138/31.08.2023, respectiv să solicite obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care va soluționa favorabil anularea celor 189 de decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M., cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 401 din 11 martie 2024, Curtea de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel București a avut în vedere faptul că reclamanta, operator de telefonie mobilă, contestă mai multe decizii referitoare la obligații de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M. emise în temeiul art. 2 alin. (1) alin. (2) lit. c și alin. (5) lit. a art. 3 alin. (1) art. 98 lit. c art. 173 alin. (5) și urm. din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, și art. 14 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a neachitării la scadență a debitelor principale, precum și deciziile prin care au fost soluționate contestațiile promovate de reclamantă împotriva acestor decizii accesorii, în soluționate în sensul respingerii, respectiv deciziile nr. 160/2023, nr. 570/2023 și nr. 752/2023.
Deciziile privind soluționarea contestațiilor reclamantei (deciziile nr. 160/2023, nr. 570/2023 și nr. 752/2023) se pot contesta conform art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, norme conform cărora, deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Legea la care Codul de procedură fiscală trimite este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reținându-se ca fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) conform cărora, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Așadar, a constatat că litigiul nu este unul de contencios administrativ, pentru a se reține, în delimitarea competenței între tribunale și curți de apel, criteriul rangului autorității emitente, ci este unul de contencios fiscal, dată fiind natura de creanță fiscală a debitelor determinate în sarcina părții reclamante și contestate pe calea prezentului demers judiciar.
Din această perspectivă, curtea de apel a apreciat că are relevanță caracterul cuantumului sumei contestate, întregul debit accesoriu calculat de pârâtă în sarcina reclamantei fiind inferior pragului de 3.000.000 lei.
2.2. Prin sentința civilă nr. 4597 din data de 28 iunie 2024, Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Secției a II-a Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului București și a declinat competența în cauza privind pe reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, în favoarea Secției Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel București.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În motivarea soluției, Tribunalul București a constatat, în esență, că prin cele 189 de decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M., s-a avut în vedere debitul principal stabilit prin 41 de decizii numerotate consecutiv de la nr. TC/11655 până la nr. TC/11695 emise la data de 27 septembrie 2021 de președintele A.N.C.O.M. (obligația de plată a tarifului de utilizare a spectrului aferent perioadei 01.10.2021-31.12.2021) ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2/2022, devenind incidente dispozițiile art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 22/2009, text de lege care nu distinge în raport de natura deciziilor emise de ANCOM, ci se referă la toate deciziile adoptate în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege. Mai mult, a arătat că inclusiv debitul principal a fost dedus judecății și soluționat de către Curtea de Apel București.
Având în vedere că inclusiv în preambulul deciziilor contestate s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 22/2009, tribunalul a considerat că atât tariful de spectru, cât și accesoriile aferente acestui tarif, nu intră în noțiunea de creanță fiscală în sensul prevederilor art. 268 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Tariful de spectru și accesoriile aferente nu reprezintă taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora pentru a prezenta relevanță criteriul cuantumului sumei contestate, fiind un tarif reglementat special prin O.U.G. nr. 22/2009.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că litigiul este unul de contencios administrativ, iar delimitarea competenței între tribunale și curți de apel, se efectuează conform criteriului rangului autorității emitente.
Din această perspectivă, A.N.C.O.M., în mod neîndoielnic, reprezintă o autoritate centrală, ce atrage competența curții de apel.
3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.
Astfel, prin prezentul demers judiciar, reclamanta, operator de telefonie mobilă, contestă mai multe decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M. și deciziile prin care au fost soluționate contestațiile promovate de reclamantă împotriva acestor decizii accesorii, soluționate în sensul respingerii, respectiv deciziile nr. 160/2023, nr. 570/2023 și nr. 752/2023.
Deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M. au fost emise în temeiul art. 2 alin. (1) alin. (2) lit. c și alin. (5) lit. a art. 3 alin. (1) art. 98 lit. c art. 173 alin. (5) și urm. din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, și art. 14 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a neachitării la scadență a debitelor principale, iar deciziile privind soluționarea contestațiilor reclamantei (deciziile nr. 160/2023, nr. 570/2023 și nr. 752/2023) au fost emise în temeiul Hotărârii Parlamentului României nr. 28/2020, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (1) art. 12 alin. (1) și alin. (3) art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările și completările ulterioare, dar și în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) alin. (2) lit. c alin. (5) lit. a art. 3 alin. (1) art. 273 alin. (1) art. 274 art. 276 alin. (1) și art. 279 alin. (1) alin. (21) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul București a considerat că devin incidente dispozițiile art. 12 alin. (5) din O.U.G. 22/2009, întrucât prin cele 189 de decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M. s-a avut în vedere debitul principal stabilit prin 41 de decizii numerotate consecutive de la nr. TC/11655 până la nr. TC/11695 emise la data de 27 decembrie 2021 de președintele A.N.C.O.M. (obligația de plată a tarifului de utilizare a spectrului aferent perioadei 01.10.2021-31.12.2021) ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2/2022, fiind pronunțată Sentința civilă nr. 2420/20.12.2022 de către Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, împotriva căreia s-a formulat recurs de către reclamanta A
Aprecierea este eronată deoarece prezenta cauză nu are ca obiect legalitatea celor 41 de decizii numerotate consecutive de la nr. TC/11655 până la nr. TC/11695 emise la data de 27 decembrie 2021 de președintele A.N.C.O.M. (obligația de plată a tarifului de utilizare a spectrului aferent perioadei 01.10.2021-31.12.2021) pentru a fi incidente dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 22/2009, ci litigiul are caracter fiscal dată fiind natura de creanță fiscală a debitelor determinate în sarcina părții reclamante, astfel că, competența nu se stabilește în funcție de poziționarea autorității emitente, ci în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 3.000.000 de lei.
Din această perspectivă, așa cum bine a arătat și Curtea de Apel București, în speță, fiecare dintre deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii impune reclamantei sume inferioare plafonului ce ar atrage competența curții de apel. Aceeași soluție se impune și în ipoteza în care ar fi cumulate toate sumele stabilite ca obligații de plată către pârâtă în sarcina reclamantei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere datorate bugetului A.N.C.O.M. și pentru care s-au pronunțat soluții de respingere a contestației administrative prealabile prin deciziile nr. 160/2023, nr. 570/2023 și nr. 752/2023 contestate în cauză, întregul debit accesoriu calculat de pârâtă în sarcina reclamantei fiind inferior pragului de 3.000.000 de lei.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Drept urmare, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că revine tribunalului administrativ-fiscal competența de a soluționa o cauză precum cea pendinte, în litigiul de față, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind Tribunalul București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal fiscal.
Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
4. Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 ianuarie 2025.