Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal în data de 26.10.2023, reclamanta S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație- Serviciul pentru Imigrări al Județului Bihor, a solicitat anularea următoarelor acte administrative:

- Decizia/adresa nr. X/DM/SpIBH/03.05.2023 (care cuprinde o eroare materiala, intrucat numărul de înregistrare corect e 582056/03.05.2023 și nu 582056/03.05.2022), prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa deciziei atacate;

- Decizia/adresa nr. X/DM/SpIBH/04.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa deciziei atacate;

- Decizia/adresa nr. X//DM/SpIBH/09.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa deciziei atacate;

- Decizia/adresa nr. X//DM/SpIBH/09.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh, cuprinși în anexa deciziei atacate;

- Decizia/adresa nr. X//DM/SpIBH/16.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh, cuprinși în anexa deciziei atacate

- Decizia/adresa nr. X//DM/SpIBH/19.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa deciziei atacate.

Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să emită avizele de angajare în muncă pentru toți cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexele:

- deciziei nr. X/DM/SpIBH/03.05.20023, la dispoziția reclamantei în baza cererilor de eliberare a avizelor de angajare în munca și documentelor anexate acestora la 05.04.2023 și 06.04.2023;

- deciziei nr. X/DM/SpIBH/04.05.20023, la dispoziția reclamantei în baza cererilor de eliberare a avizelor de angajare în munca și documentelor anexate acestora la 21.03.2023 și 06.04.2023;

- deciziei nr. X/ZDM/SpIBH/09.05.2023, la dispoziția reclamantei în baza cererii de eliberare a avizelor de angajare în muncă și documentelor anexate acesteia la 11.04.2023;

- deciziei nr. X/ZDM/SpIBH/09.05.2023, la dispoziția reclamantei în baza cererilor de eliberare a avizelor de angajare în muncă și documentelor anexate acestora la 11.04.2023,12.04.2023 și 13.04.2023;

- deciziei nr. X//DM/SpIBH/16.05.2023, la dispoziția reclamantei în baza cererilor de eliberare a avizelor de angajare în muncă și documentelor anexate acestora la 18.04.2023 și 19.04.2023;

- deciziei nr. X//DM/SpIBH/19.05.2023, la dispoziția reclamantei în baza cererii de eliberare a avizelor de angajare în muncă și documentelor anexate acesteia la 21.04.2023;

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 35/CA/2024 – P.I. din 16 februarie 2024 a Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal, s-au hotărât următoarele:

- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Serviciul pentru Imigrări Bihor;

- au fost anulate în totalitate următoarelor decizii emise de către pârât:

- Decizia nr. X/DM/SpIBH/03.05.2023 (care cuprinde o eroare materială, consemnându-se data emiterii în mod greșit ca fiind 03.05.2022 în loc de data corectă de 03.05.2023), prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa acestei decizii;

- Decizia nr. X/DM/SpIBH/04.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa acestei decizii;

- Decizia nr. X//DM/SpIBH/09.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa acestei decizii;

- Decizia nr. X//DM/SpIBH/16.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa acestei decizii.

- a fost anulată în parte Deciziei nr. X//DM/SpIBH/09.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa acestei decizii, în sensul că menține această decizie în privința soluționării cererii de eliberare a avizului de angajare în muncă pentru cetățeanul străin B (poziția nr. 5 din anexa la această decizie) și a fost anulată în rest această decizie;

- a fost anulată în parte a Deciziei nr. X//DM/SpIBH/19.05.2023, prin care reclamantei i s-a refuzat emiterea avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexa acestei decizii, în sensul că menține această decizie în privința soluționării cererii de eliberare a avizelor de angajare în muncă pentru cetățenii străini C și D (poziția nr. 13, respectiv poziția nr.14 din anexa la această decizie) și a fost anulată în rest această decizie,

- a fost obligat pârâtul să emită avizele de angajare în muncă solicitate de reclamantă pentru cetățenii din Bangladesh menționați în anexele deciziilor anulate potrivit dispozițiilor de mai sus, cu excepția cetățenilor străini B, C și D; fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 35/CA/2024 – P.I. din 16 februarie 2024 a Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Bihor din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a apreciat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea grețită a normelor de drept material, respectiv interpretarea instanței de fond cu privire la motivul de nelegalitate invocat - aspectul nemotivării actelor administrative contestate.

A susținut că, în fapt, în urma verificării dosarelor depuse rezultă faptul că societatea este înființată în anul 2022, cu numeroase domenii de activitate, fără situații financiare înregistrate, fără precizarea numărului de angajați. In organigrama societății este menționat faptul că aceasta figurează cu 500 de posturi, din care 6 sunt ocupate de cetățeni români, 14 posturi sunt ocupate de cetățeni străini, iar celelalte vacante.

Analizând cele enumerate, rezultă faptul ca societatea ce face obiectul prezentei cauze urmărește să faciliteze venirea în țară a unui număr foarte mare, de străini. În ciuda acestui fapt, societatea are un număr foarte mic de angajați, în raport cu numărul de solicitări de avize depuse.

Datorită elementelor prezentate se poate aprecia că solicitările de aviz de muncă formulate de societățile controlate, nu reflectă nevoia reală de forță de muncă în raport cu relațiile comerciale și rulajul acestora. De asemenea, lipsa de logistică specifică obiectului de activitate declarat (ex. unelte, utilaje, autoutilitare, obiecte/echipamente de construcții), coroborat cu celelalte elemente constatate conturează posibilitatea facilitării migrației ilegale.

În acest context rezultă că nu este îndeplinită condiția generală prevăzută la art. 4 alin. (2) lit. f din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea 14/2016, coroborat art. 27 alin. (2) lit. e cu O.U.G. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.

În fapt, în opinia sa, există motive să se considere că avizul si viza sunt solicitate în scopul migrării ilegale. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (3) și alin. (4) din O.G. nr. 25/2014, a propus refuzul eliberării avizelor de angajare pentru străinii în cauza și emiterea comunicării cu motivul care a stat la baza deciziei de refuz, precum și restituirea chitanțelor taxelor reprezentând contravaloarea avizelor de muncă.

Pentru toate deciziile menționate anterior, motivele respingerii au fost „Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta ordonanță (O.G. nr. 25/2014 - privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea 14/2016)". A fost analizată situația fiecărui cetățean străin pentru care s-a solicitat avizul de angajare in muncă.

Însă, în opoziție cu cele susținute în plângerea prealabilă, deciziile conțin și motivarea în fapt, respectiv se prevede faptul că „în fapt, din analiza documentelor și verificările specifice, există suspiciuni să se considere că avizele de muncă sunt solicitate în scopul migrației ilegale".

Așa cum a arătat anterior, fiecare cerere a fost analizată în parte, soluționarea nu s-a făcut în bloc, cum susține reclamanta, acest fapt rezultând și din înscrisurile depuse la dosar.

Lucrătorii din cadrul instituției au soluționat cererile în conformitate cu prevederile legale în materie, propunerile lor au fost aprobate de șeful structurii. Pe lângă susținerile din referatele întocmite, în prezent din raportul ITM rezultă că dintr-un număr de 41 de angajați, doar 6 dintre aceștia mai au contracte de muncă active, respectiv numărul foarte mare de solicitări de emitere avize de muncă depuse la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, de către societate - dintre care un număr însemnat dintre aceștia nu au mai ajuns în țară sau să fie angajați.

Pentru toate argumentele expuse, a apreciat că Deciziile de respingere a emiterii avizelor de angajare în muncă au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.

Recurentul a mai arătat că, prin prezentul recurs, a înțeles să sublinieze că reținerile instanței de fond sunt eronate, art. 28 alin. (4) din OG nr. 25/2014 prevăzând în mod clar că „Refuzul eliberării avizului de angajare se comunică în scris angajatorului împreună cu motivele care au stat Ia baza acestei decizii, de către IGI” - astfel că nu aveau obligația să comunice referatele cu propunerile de respingere a cererilor - fiind documente interne, care nu sunt publice, societatea care depune cereri nu are acces la aceste înscrisuri, decât în cadrul unui proces, în virtutea principiului egalității armelor și pentru a dezvolta motivele care au stat la baza emiterii deciziilor. Mai mult, dacă ar comunica toate motivele, acestea ar deveni cunoscute și va da prilejul societăților comerciale să eludeze normele imperative stabilite de legiuitor, pentru a crea o aparență de legalitate și a obține în mod fraudulos avizele de muncă.

Tot în mod eronat instanța de fond a apreciat că ”se impunea ca prin cele șase decizii contestate de reclamante, să fie precizat expres pentru fiecare cetățean străin în parte, care sunt motivele care au generat suspiciunea că avizul de muncă este solicitat în scopul migrației ilegale" - însă după cum rezultă din întreg probatoriu administrat în fața instanței de fond, suspiciunile de migrație ilegală vizează societatea comercială, care a depus un număr semnificativ de cereri pentru emitere a avizelor de muncă, fără a angaja efectiv cetățenii străini pentru care au depus aceste diligente.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul processual al recursului nu s-a formulat întâmpinare

5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2) art. 471 ind.1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind.1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație- Serviciul pentru Imigrări al Județului Bihor, a solicitat anularea următoarelor acte administrative:

Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să emită avizele de angajare în muncă pentru toți cetățenii străini din Bangladesh cuprinși în anexele:

- deciziei nr. X/DM/SpIBH/03.05.20023, la dispoziția reclamantei în baza cererilor de eliberare a avizelor de angajare în munca și documentelor anexate acestora la 05.04.2023 și 06.04.2023;

- deciziei nr. X/DM/SpIBH/04.05.20023, la dispoziția reclamantei în baza cererilor de eliberare a avizelor de angajare în munca și documentelor anexate acestora la 21.03.2023 și 06.04.2023;

- deciziei nr. X/ZDM/SpIBH/09.05.2023, la dispoziția reclamantei în baza cererii de eliberare a avizelor de angajare în muncă și documentelor anexate acesteia la 11.04.2023;

- deciziei nr. X//DM/SpIBH/16.05.2023, la dispoziția reclamantei în baza cererilor de eliberare a avizelor de angajare în muncă și documentelor anexate acestora la 18.04.2023 și 19.04.2023;

- deciziei nr. X//DM/SpIBH/19.05.2023, la dispoziția reclamantei în baza cererii de eliberare a avizelor de angajare în muncă și documentelor anexate acesteia la 21.04.2023;

Prin sentința recurată, s-a admis în parte acțiunea, au fost anulate în totalitate unele dintre decizii și, în parte, alte decizii, fiind obligat pârâtul să emită avizele de angajare în muncă solicitate de reclamantă pentru cetățenii din Bangladesh menționați în anexele deciziilor anulate potrivit dispozițiilor sentinței, cu excepția cetățenilor străini B, C și D, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație- Serviciul pentru Imigrări al Județului Bihor formulând recurs întemeiat pe dispozițiile motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență este reținută în cauză.

Înalta Curte amintește că potrivit art. 4 din O.G. nr.25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România: ”(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător.

(2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele:

a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului;

b) angajatorul are achitate obligațiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii;

c) angajatorul nu a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune prevăzută de Codul muncii ori pentru o infracțiune contra persoanei săvârșită cu intenție, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare C. pen.;

d) angajatorul nu a fost sancționat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanță, art. 260 alin. (1) lit. e sau e ind.1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților, în ultimele 6 luni anterioare soluționării cererii.

e) contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă stabilit potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) nu a fost epuizat;

f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a e), g) și h), art. 11 și art. 27 alin. (2) lit. c și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b - d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

Art. 28 alin. (2) ind.2) din OG nr.25/2014 prevede că: „Soluționarea cererilor pentru eliberarea avizului de angajare/detașare se realizează cu luarea în considerare a circumstanțelor specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporționalității ”, iar alin. (4) al celuiași art. stipulează că „Refuzul eliberării avizului de angajare se comunică în scris angajatorului împreună cu motivele care au stat la baza acestei decizii, de către IGI”.

Conform prevederilor art. 27 alin. (2) lit. e din O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România:

„(2) Viza română se acordă numai dacă: (…)

e) nu există motive să se considere că viza este solicitată în scopul migrării ilegale.”

Înalta Curte constată că nu poate fi reținut motivul de nelegalitate invocat de reclamantă cu privire la nemotivarea actelor administrative contestate, contrar reținerilor primei instanțe care a apreciat că deciziile contestate nu cuprind motivarea în fapt.

Astfel, instanța de control judiciar amintește că motivarea unui act administrativ reprezintă o condiție de legalitate a actului, este obligatorie și constituie o garanție împotriva arbitrariului. Aceasta trebuie să conțină elemente de fapt care să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei și, de asemenea, să permită exercitarea controlului de legalitate, motivarea fiind menită să asigure subiectului de drept căruia i se adresează, exercitarea dreptului la apărare și a unui proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, condiție a cărei nesocotire atrage anulabilitatea actului.

În lumina acestor considerente și prin raportare la dispozițiile legale antereferite și la actele dosarului, Înalta Curte constată că în cuprinsul celor șase Decizii contestate, se menționează faptul că cererile înregistrate de reclamantă au fost respinse în conformitate cu art. 4 alin. (2) lit. f din OG nr.25/2014, raportat la art. 27 alin. (1) lit. e din O.U.G. nr. 194/2002 și în conformitate cu art. 28 alin. (2) ind. 2), 3) si alin. (4) din O.G. nr. 25/2014, iar, în fapt, s-a reținut că „ (...) din analiza documentelor și verificărilor specifice, există suspiciuni să se considere că avizele de muncă sunt solicitate în scopul migrației ilegale.”

Prin urmare, se constată că au fost menționate temeiul de drept ce a fundamentat luarea deciziei, precum și motivarea în fapt, în sensul că din analiza documentelor și verificările specifice, există suspiciuni să se considere că avizele de muncă sunt solicitate în scopul migrației ilegale.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că Deciziile de respingere a emiterii avizelor de angajare în muncă au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, fiind corespunzător motivate, atât în fapt, cât și în drept, expunând într-o modalitate corespunzătoare circumstanțele ce au stat la baza adoptării măsurilor administrative, oferind angajatorului, respectiv cetățenilor străini posibilitatea de a-și prezenta apărările într-o manieră eficientă.

Instanța de control judiciar constată că este greșită interpretarea dată de prima instanță în sensul că deciziile contestate de reclamantă nu conțin elemente de fapt care să îndeplinească exigențele unei motivări, organul emitent limitându-se a indica doar împrejurarea că există suspiciuni să se considere că avizele de muncă sunt solicitate de reclamantă în scopul migrației ilegale, indicând în acest sens, prevederile fără a arăta în concret, elementele care determină o astfel de concluzie și să detalieze pentru fiecare cetățean străin în parte, care sunt „suspiciunile” din care rezultă că ar fi subiectul migrației ilegale, deși autorității îi revine obligația de a indica în mod clar și explicit care sunt rațiunile de fapt și de drept pentru care au fost adoptate măsurile luate.

Astfel, se constată că fiecare cerere a fost analizată individual, asa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 57-86 din dosarul de fond, lucrătorii din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări soluționând cererile în conformitate cu prevederile legale în materie, propunerile lor fiind aprobate de șeful structurii. Organul emitent a reținut intenția societății de a solicita avizele de muncă în scopul migrației ilegale prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. e din O.U.G. nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România, care condiționează acordarea vizei române de inexistența motivelor să se considere că viza este solicitată în scopul migrării ilegale.

Așadar, din actele existente la dosar rezultă că cererile societății reclamante au fost analizate pentru verificarea îndeplinirii condițiilor generale și speciale, în vederea eliberării avizelor de angajare în muncă pentru scopul depus, pentru cetățenii străini, în cauză fiind dovedită intenția de migrare ilegală, societatea ce face obiectul prezentei cauze urmărind să faciliteze venirea în țară a unui număr foarte mare de străini, în condițiile în care, societatea are un număr foarte mic de angajați, în raport cu numărul de solicitări de avize depuse.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este greșită interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor legale anterior referite în raport de circumstanțelor factuale ale cauzei, impunându-se reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâtul Serviciul pentru Imigrări al Județului Bihor din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări împotriva Sentinței nr. 35/CA/2024 – P.I. din 16 februarie 2024 a Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj