S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.395/CA/2002 – P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor, precum și intimatul reclamant H.B.
Procedura completă.
S-a referit că, recurenta pârâtă, în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.395/CA/2002-P din 2 septembrie 2002 Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamantul H.B. și a anulat hotărârea nr.1898 din 29 mai 2002 adoptată de Comisia de aplicare a Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Bihor, care a fost obligată să-i recunoască reclamantului statutul de beneficiar a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și completată prin Legea nr.189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art.1 lit.c din Ordonanța Guvernului nr.105/1999, ea dobândind la naștere statutul părinților săi.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând prevederile art.304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă și susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale în materie.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 9 decembrie 1943 în comuna Topa de Sus, județul Bihor, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr.395/CA/2002 – P a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.