Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de revizuire
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2023, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Covasna, Comisia Judeţeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Comisia Locală Ghelniţa pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilon Comisia Locală Zăbala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Instituţia Prefectului Judeţului Covasna, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, revizuirea deciziei civile nr. 57 din 02 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2014 pentru contrarietatea acesteia cu decizia civilă nr. 126/R/25.03.2008 pronunţată de către Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2008.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că sentinţa civilă nr. 514/2022 pronunţată de Judecătoria Tg. Secuiesc şi decizia civilă nr. 57/A/2023 pronunţată de Tribunalul Covasna prin care i s-a respins apelul sunt contrare deciziei civile nr. 126/R/2008 definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Covasna şi apreciază că se impune anularea celor din urmă hotărâri.
Revizuenta a arătat că obiectul cauzelor nr. 205/322/2006 pe rolul Judecătoriei Tg. Secuiesc şi nr. 32/119/2008 a Tribunalul Covasna a fost verificarea legalităţii reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere situate în raza teritorială a comunelor Zăbala şi Ghelinţa din judeţul Covasna, reconstituite prin Hotărârea nr. 578/7 martie 2006. Revizuenta a arătat că, în ambele dosare, litigiul s-a ivit între petentă şi Statul Român, având în vedere că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, iar nu agricole.
2. Soluţia instanţei de revizuire
Prin decizia civilă nr. 718/AP din 19 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 57/A/02 februarie 2023 pronunţate de Tribunalul Covasna în dosar nr. x/2014.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 718/Ap/2023 din data de 19 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă, a declarat recurs revizuenta A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
4. Motivele de recurs
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ. şi a arătat că Hotărârea nr. 578/2006 prin care intimata Comisia Judeţeană Covasna a validat hotărârea nr. 3/2006 a Comisiei locale Ghelinţa, respectiv hotărârea nr. 7/2006 a Comisiei locale Zăbala, în baza cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu vegetaţie forestieră în favoarea sa după fostul proprietar B., au fost atacate ca fiind nelegale, iar procedura de verificare a legalităţii acestor hotărâri s-a finalizat prin pronunţarea, în recurs, a deciziei civile nr. 126/R/2008 de către Tribunalul Covasna, această hotărâre fiind definitivă, irevocabilă.
După intabularea dreptului de proprietate pe numele său, la sfârşitul anului 2014, s-a formulat o nouă cerere pentru constatarea nulităţii actelor de reconstituire a dreptului de proprietate stabilite prin hotărârile menţionate mai sus, şi în urma acestui demers, au fost anulate actele de reconstituire a dreptului de proprietate prin decizia nr. 57/A/2023 pronunţată de Tribunalul Covasna, de această dată, ca instanţă de apel.
Această decizie nu face nicio referire la existenţa unei hotărâri definitive anterioare, având ca obiect verificarea legalităţii reconstituirii dreptului de proprietate, ignorând decizia irevocabilă; aceste două hotărâri sunt contradictorii.
Recurenta a arătat că, prin cererea de revizuire, nu a urmărit reanalizarea probelor administrate în dosarul civil nr. x/2014 cu cele administrate în dosarul cu nr. x/2008 Apreciază că instanţa de apel în mod eronat consideră că s-ar fi formulat un apel deghizat.
Recurenta a arătat că înţelege să critice decizia atacată deoarece aceasta, în loc să explice de ce nu are eficienţă juridică decizia nr. 126/R/2008 irevocabilă pronunţată de Tribunalul Covasna, ca instanţă de recurs, faţă de decizia nr. 57/A/2023 pronunţată de Tribunalul Covasna, ca instanţă de apel, invocă împrejurări străine de problema care formează fondul cauzei.
5. Apărările formulate
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16 octombrie 2023, intimatul Prefectul Judeţului Covasna a solicitat respingerea recursului. Referitor la criticile aduse deciziei civile nr. 718/AP/2023 a Curţii de Apel Braşov, privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, intimatul a apreciat că soluţia instanţei este corectă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 31 octombrie 2023, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a solicitat respingerea recursului, arătând că nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la 27 octombrie 2023, intimata Comisia locală Ghelinţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat respingerea cererii de recurs.
Prin întâmpinarea formulată de intimata Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, Direcţia Silvică Covasna la data de 29 noiembrie 2023 s-a menţionat că nu se aplică ipoteza prevăzută de pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de intimatul Prefectul Judeţului Covasna cu privire la întâmpinarea depusă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi de Comisia locală Ghelniţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a arătat că intimaţii sunt de acord cu punctele de vedere exprimate prin întâmpinări.
6. Procedura de filtru
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 29 septembrie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).
Prin rezoluţia din data de 03 octombrie 2023, s-a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., să se procedeze la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 29 ianuarie 2024 s-a luat act de conţinutul raportului, iar prin rezoluţia din 07 martie 2024 a fost stabilit termen în camera de consiliu la 26 martie 2024 pentru analiza admisibilităţii în principiu a cererii de recurs.
Prin încheierea din 26 martie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 718Ap din 19 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă; a fost fixat termen de judecată la data de 18.06.2024, ora 9:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:
Invocând cazurile de casare reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa a pronunţat hotărârea fără să explice de ce nu a reţinut eficienţa deciziei irevocabile nr. 126/R/2008 pronunţate de Tribunalul Covasna prin raportare la efectele autorităţii de lucru judecat, considerând şi că în mod eronat ar fi reţinut instanţa că s-ar fi formulat un apel deghizat. Dezvoltarea motivelor de recurs nu relevă astfel incidenţa cazurilor de casare invocate de recurentă, nefiind susţinută o încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material sau o încălcare, prin decizia recurată, a autorităţii de lucru judecat. Nemulţumirea recurentei vizează împrejurarea că instanţa de revizuire a considerat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizurii, astfel încât criticile formulate se circumscriu cazului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., soluţia de inadmisibilitate a revizuirii fiind rezultatul aplicării unor norme de procedură.
Analizând incidenţa motivului de revizuire invocat de recurenta A., art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire a considerat că obiectul şi cauza nu sunt identice în cazul acţiunilor ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2006 al Judecătoriei Târgu Secuiesc, respectiv al dosarului nr. x/2008 al Tribunalului Covasna.
În acest sens, instanţa a constatat că, în dosarul nr. x/2006, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva RA, prin Direcţia Silvică Sfântu Gheorghe a formulat, în temeiul art. 53 şi art. 56 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, combinat cu prevederile Legii nr. 1/2000, plângere împotriva Hotărârii nr. 578/7 septembrie 2006 art. 1 şi 2 emise de Comisia Judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând constatarea nulităţii parţiale a acestei hotărâri.
În dosarul nr. x/2017, devenit 1070/305/2014* în rejudecare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, au solicitat constatarea nulităţii absolute, întemeiate pe dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) din Legea 169/1997, a art. 1 şi 2 din Hotărârea nr. 578/2006 a Comisiei Judeţene Covasna, a hotărârilor Comisiilor locale Zăbala şi Ghelinţa, a Titlurilor de proprietate emise, a proceselor-verbale de punere în posesie şi a actelor subsecvente prin care a fost transmis dreptul de proprietate către terţi.
Instanţa a constatat că în ambele dosare s-a analizat, printre altele, exproprierea terenurilor în cauză anterior instaurării regimului comunist, respectiv în baza Legii reformei agrare din 1921, însă, şi în ipoteza în care s-ar avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat care se impune într-un al doilea proces ce nu prezintă tripla identitate de părţi, obiect şi cauză cu primul proces, atâta timp cât are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, în speţă, chestiunea litigioasă din cele două procese este diferită, în dosarul nr. x/2006, instanţa nefiind învestită cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 578/2006 a Comisiei Judeţene Covasna, ci cu o plângere formulată împotriva acestei hotărâri în temeiul unui act normativ diferit.
Art. 431 din C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat stabilind că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
Textul legal arătat se referă la cele două funcţiuni diferite ale lucrului judecat, care dau expresie celor două reguli fundamentale potrivit cărora o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată şi, pe de altă parte, o constatare judecătorească, în sensul de soluţie dată raporturilor deduse judecăţii, nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, întrucât ea este prezumată ca fiind expresia adevărului judiciar.
Efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat este de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părţilor, aceeaşi cauză juridică şi acelaşi obiect al cererii de chemare în judecată, fiind asigurată astfel lipsa de contradicţii între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti.
Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., presupune, în termenii acestui text, că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi (în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional). Astfel, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat funcţionează, astfel cum s-a menţionat anterior, atunci când în al doilea proces se pune o chestiune rezolvată printr-o hotărâre anterioară şi nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni litigioase puse în discuţie în cadrul celor două procese.
Dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat, este nevoie însă de existenţa identităţii de părţi, pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdicţional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase tranşate deja. Astfel, ceea ce trebuie să se regăsească însă în ambele procese şi în cazul acestui efect pozitiv, tocmai în considerarea relativităţii lucrului judecat, este identitatea de părţi.
În raport cu aspectele arătate, efectul pozitiv sau negativ al lucrului judecat se manifestă doar în ceea ce priveşte persoanele care au participat la proces, iar nu şi faţă de terţi. În cauză, sub un prim aspect, se impune constatarea că părţile nu sunt aceleaşi în cele două procese, reclamanţii din al doilea proces, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, neavând calitatea de părţi în primul dosar. În consecinţă, în privinţa lor, concluzia este aceea că hotărârea nu poate fi ignorată dar aceasta li se va opune ca simplu fapt juridic, ca mijloc de probaţiune împotriva căruia îi este permisă dovada contrară. Obligativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti şi imposibilitatea reluării dezbaterilor judiciare asupra unor chestiuni litigioase dezlegate rămân aplicabile sferei părţilor, care au avut posibilitatea să-şi afirme pretenţiile şi să-şi apere poziţia în cadrul procesului desfăşurat în prezenţa lor, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.
Pe de altă parte, elementul relevant expus în analiza instanţei de revizuire este acela că, pentru a opera cazul de revizuire invocat, este necesar ca în al doilea dosar să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa de judecată să fi omis să se pronunţe asupra ei.
În acest sens, instanţa a constatat că revizuenta a invocat, în dosarul nr. x/2014, în faţa instanţei de fond, excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 126/R din 25 martie 2008, pronunţate de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. x/2008, aceasta fiind soluţionată prin decizia civilă nr. 405/A/12 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Covasna, în dosarul menţionat, în sensul respingerii acesteia.
Instanţa de revizuire a considerat că nu mai pot fi formulate critici cu privire la modul în care instanţele de fond şi de apel au soluţionat excepţia autorităţii lucrului judecat, întrucât, în caz contrar, s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 405/A/12 octombrie 2021 a Tribunalului Covasna, ceea ce contravine finalităţii urmărite de lege prin reglementarea revizuirii.
Această concluzie este corectă, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri fiind condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare excepţie a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei, soluţia contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre.
Astfel, situaţia premisă pentru incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ignorarea hotărârii anterioare: fie aceasta nu a fost cunoscută de instanţa care a soluţionat cauza, fie excepţia autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri nu a fost invocată în faţa acesteia sau, deşi a fost invocată, instanţa a omis să se pronunţe asupra ei.
În cazul în care, astfel cum este situaţia din speţă, excepţia a fost invocată şi analizată în al doilea proces, instanţa de revizuire nu poate proceda la o analiză a aceloraşi aspecte, încălcând autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre.
Pentru toate aceste considerente, reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 718 Ap din 19 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 718 Ap din 19 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Şcoala cu Clasele I-IV nr. 1 Zăbala, C., Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva prin Direcţia Silvică Covasna, Comisia Locală Ghelniţa pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Prefectul Judeţului Covasna, Comisia Judeţeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, D., Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Comisia Locală Zăbala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.