Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 noiembrie 2022 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi (ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa nr. 1452/15.11.2022 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022), reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi la plata sumei de 704.342,49 RON cu titlu de prejudiciu.
2. Hotărârea arbitrală
Prin Hotărârea arbitrală nr. 11/27 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arbitral a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi, ca nefondată.
3. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Galaţi
Împotriva hotărârii arbitrale nr. 11/27 martie 2023 pronunţate în dosarul nr. x/2022, a formulat acţiune în anulare reclamanta A. S.R.L., înregistrată la data de 18.05.2023 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia I Civilă sub nr. x/2023.
Prin sentinţa nr. 33/F din 14 decembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 33/F din 14 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă arată că este incident motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) ipoteza finală C. proc. civ. şi pretinde că instanţa a pronunţat hotârârea recurată cu încălcarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 115 din 26 februarie 2021, pronunţată în cauza nr. 4757/233/2019. În respectiva cauză au fost analizate dispoziţiile H.G. nr. 190/1994 şi obligaţiile contractuale dintre coutilizatoarea B. S.R.L. şi A.Z.LGl- ce sunt identice cu cele ale reclamantei din prezenta cauză- şi s-a statuat în mod definitiv că "obligaţia de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor...era în sarcina concedentului RA A.Z.LGI".
Recurenta susţine că între cele două cauze (dosar nr. x/2019 şi cauza pendinte) există o legătură întrucât soluţia Tribunalului Galaţi surprinde un diferend identic cu cel din prezenta cauză, chiar dacă obiectul cauzei a fost unul diferit, respectiv, plângere contravenţională, iar părţile au fost altele.
Mai exact, pentru a stabili culpa administratorului societăţii B. S.R.L., ce administra la momentul izbucnirii incendiului şi societatea recurentă A. S.R.L., a fost nevoie de analiza dispoziţiilor contractuale dintre cea dintâi societate şi Administraţia Zonei Libere Galaţi. Pe de altă parte, s-a impus şi analiza Regulamentului de organizare şi funcţionare a Zonei Libere Galaţi, prevăzute în cadrul Anexei 2 din H.G. nr. 190/1994 privind înfiinţarea Zonei Libere Galaţi şi a RA Administraţia Zonei Libere Galaţi.
Dispoziţiile contractuale privind relaţia dintre B. S.R.L. şi Administraţia Zonei Libere Galaţi sunt identice cu cele dintre A. S.R.L. şi intimată.
Considerentele hotărârii pe care recurenta o invocă cu autoritate de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv sunt clare şi fac o analiză conjunctă a dispoziţiilor H.G. nr. 190/1994 şi a obligaţiilor contractuale dintre coutilizatoarea B. S.R.L. şi A.Z.L.Gl, aceleaşi ce rectificau şi relaţia contractuală a reclamantei A..
Recurenta concluzionează în sensul că interpretarea dată de către Tribunalul Galaţi, potrivit cu care "obligaţia de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor...era în sarcina concedentului RA AZ.L.GL" era obligatorie pentru Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, în condiţiile în care faptele pe baza cărora a fost pronunţată hotărârea precedentă sunt identice.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Susţine intimata că recursul reclamantei nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., neputându-se reţine existenţa efectelor lucrului judecat invocată de reclamantă pe temeiul deciziei civile nr. 115/26.02.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. x/2019, întrucât aspectele reţinute în hotărârea invocată nu au legătură cu prezenta cauză. Nu se poate reţine că s-ar încălca autoritatea de lucru judecat în raport de cele statuate prin hotărârea menţionată, având în vedere că acel litigiu s-a desfăşurat între alte părţi decât cele din prezenta cauză, cu calităţi diferite, obiectul şi cauza fiind diferite (plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie) iar soluţia de anulare a procesului-verbal de contravenţie s-a întemeiat pe împrejurarea că fapta contravenţională nu a fost descrisă corespunzător de către agentul constatator şi că obligaţia de luare a măsurilor pentru apărare împotriva incendiilor este o obligaţie a persoanei juridice şi nu o obligaţie personală a reprezentantului legal al acesteia.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Subsumat motivului de casare reglementat de pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pretinde că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Anume, recurenta susţine că soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2019 are legătură cu prezenta cauză întrucât în respectivul litigiu s-a tranşat faptul că Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi (intimata din prezenta cauză) avea obligaţia de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor. Recurenta învederează că pentru a se dispune astfel, instanţa a analizat şi dezlegat aspecte privind aplicarea prevederilor H.G. nr. 190/1994, precum şi obligaţiile contractuale dintre coutilizatoare B. S.R.L. şi Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi, faptele şi obligaţiile contractuale fiind identice cu cele deduse judecaţii în cauza pendinte.
Criticile sunt nefondate.
Învestind Curtea de Apel Galaţi cu acţiunea în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Hotărârii arbitrale nr. 11/27.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Motivele acţiunii în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., ele fiind de strictă interpretare şi neputând fi extinse prin analogie. Totodată, acestea vizează, în ansamblu, condiţiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea lor concretizată prin convenţia arbitrală şi cauze de nelegalitate expres stabilite.
Dintre cele trei teze consacrate de prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. ("hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii"), recurenta susţine că hotărârea arbitrală încalcă dispoziţiile imperative ale legii, respectiv art. 431 alin. (2) C. proc. civ., iar sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea aceloraşi norme.
Pornind de la fundamentul autorităţii de lucru judecat, care presupune contradictorialitatea dezbaterilor părţilor şi respectarea garanţiilor procesuale ale acestora, în aşa fel încât ceea ce a fost supus dezlegărilor jurisdicţionale definitive ale instanţei, pe cale principală sau incidentală, să nu mai poată fi supus ulterior reevaluării judiciare, este necesar să existe identitate de părţi (eadem conditio personarum), pentru ca acestea să poată opune lucrul judecat (indiferent că s-ar prevala de excepţia autorităţii de lucru judecat sau doar de efectul pozitiv al acesteia).
Pretinzând că în dosarul nr. x/2019 a fost stabilit titularul obligaţiei de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor ca fiind intimata din prezenta cauză, recurenta nesocoteşte faptul că judecata în respectiva cauză s-a făcut într-un cadru procesual în care A. S.R.L. şi Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi nu au avut calitatea de părţi.
Astfel, în dosarul nr. x/2019, o persoană fizică a avut calitatea de petentă, iar intimat a figurat Inspectorarul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Galaţi şi, ca atare, Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi –care nu a fost parte - nu a avut posibilitatea să-şi prezinte punctul de vedere şi să-şi facă propriile apărări, la a căror analiză instanţele să fie obligate.
Cum hotărârea se fundamentează pe probele administrate şi pe apărările invocate de părţi, terţii care nu au putut să se apere şi să demonstreze legimitatea dreptului lor, nu pot fi supuşi efectelor actului jurisdicţional, în egală măsură cu părţile.
În consecinţă, în timp ce constatarea instanţei se impune părţilor din dosarul nr. x/2019 ca prezumţie irefragabilă de adevăr, în situaţia terţilor, ei nu pot fi ţinuţi de veridicitatea unor considerente ale hotărârii, astfel încât pot să conteste valoarea lucrului judecat şi să respingă constatările anterioare ce le sunt opuse.
În termenii art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual (aşa cum statuează art. 431 alin. (1) C. proc. civ. în legătură cu excepţia autorităţii de lucru judecat), ci trebuie să existe doar o identitate de chestiune litigioasă, adică o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună unei noi judecăţi, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional în mod definitiv.
Pentru a exista identitate de cauză trebuie să se regăsească acelaşi fundament (act sau fapt juridic ori material) pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmăreşte prin intermediul acţiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acţiunii.
În temeiul acestor considerente, instanţa de recurs reţine distincţia dintre cele două chestiuni litigioase decisive deduse judecăţii în dosarul nr. x/2019, respectiv în prezenta cauză.
Anume, în primul proces (dosarul nr. x/2019), instanţa a avut a analiza legalitatea unui proces-verbal de constatare a unei contravenţii, în materia contenciosului administrativ şi fiscal, or prezenta cauză are ca obiect solicitarea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâtei Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi la plata unui pretins prejudiciu, în temeiul răspunderii civile contractuale.
Împrejurarea că în primul proces, desfăşurat între alte părţi faţă de cele din prezenta cauză, instanţa de control judiciar a făcut trimitere la atribuţia reglementată de art. 7 lit. n) din H.G. nr. 190/1994 şi la clauza reglementată de art. 10.1 lit. d) din Contractul de concesiune nr. x/19.03.2009, nu înseamnă că în litigiul pendinte, în care au fost supuse analizei alte clauze contractuale asumate de alte părţi (art. 6 pct. 6.6. din Contractul de utilizator nr. x/9.06.2006- potrivit căruia "utilizatorul se obligă: să respecte normele P.S.I. şi normele de protecţia muncii specifice activităţii pentru care a primit licenţa de lucru în zona liberă"), cea de-a doua instanţă ar fi fost obligată să ţină seama de dezlegările date privind titularul obligaţiei de a lua măsurile de organizare a apărării împotriva incendiilor, fără să realizeze propria analiză, pentru că i s-ar fi opus efectul pozitiv al lucrului judecat.
Astfel cum s-a arătat, dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează acest efect important al hotărârii judecătoreşti, permit oricăreia dintre părţi să opună lucrul anterior judecat, dat fiind principiul relativităţii, iar nu posibilitatea unui terţ (recurenta A. SRL) de a se prevala de o asemenea judecată în raport cu un alt terţ (intimata Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi), care în felul acesta nu şi-ar mai putea formula propriile apărări.
În acelaşi sens, cea de-a doua instanţă nu este obligată să ţină seama de dezlegările anterioare, câtă vreme nu este în ipoteza relativităţii efectelor lucrului judecat (adică, al obligativităţii acestuia în relaţia dintre părţi) ci, dimpotrivă, trebuie să realizeze propria verificare jurisdicţională şi statuare în drept.
Susţinerea recurentei potrivit căreia, odată dezlegată chestiunea de drept (vizând obligaţia reglementată la art. 7 lit. n) din H.G. nr. 190/1994) într-un proces, care a opus anumite părţi, ea nu ar mai putea fi dezbătură ulterior şi n-ar mai putea primi o altă dezlegare, întrucât clauzele contractuale ar fi identice, este una care nesocoteşte principiile desfăşurării procesului civil şi, respectiv, funcţiunea autorităţii lucrului judecat, care înseamnă că nu pot fi opuse dezlegări definitive ale instanţei decât părţilor participante la procedura judiciară.
Văzând, potrivit tuturor considerentelor expuse anterior, că, în speţă, s-a dat o corectă rezolvare efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al criticilor de nelegalitate formulate de reclamanta A. S.R.L..
Cât priveşte cheltuielile de judecată, se constată că, deşi la termenul din 18 septembrie 2024, reprezentantul părţii a învederat că nu solicită plata acestora, examinarea lucrărilor dosarului evidenţiază că intimata-pârâtă Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi a solicitat, în cuprinsul întâmpinării, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a preciza cuantumul acestora, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerinţele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 33/F din 14 decembrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.