Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2024 la data de 27.05.2024, petentul A. a solicitat destituirea intimatelor din funcţiile primite şi sancţionarea disciplinară cu amendă penală a intimatei B..
Petentul, în dezvoltarea motivelor cererii sale, a arătat că intimatele, prin hotărârea nr. 17/24.05.2024, încălcând Legea nr. 115/2015, au validat, conform procesului-verbal nr. x/22.05.2024, un C. care nu are, în legalitate, vreun candidat la funcţia Consiliului Local Bârna, nici filială în judeţul Timiş, ci doar persoane înscrise nelegal de un partid interesat de voturile acestora în cinci secţii ale comunei Bârna. De asemenea, a menţionat că a formulat contestaţie, înregistrată cu nr. 77/23.05.2024, de D., secretară la Primăria Comunei Bârna.
Petentul a mai menţionat că doreşte sancţionarea disciplinară cu amendă penală a numitei B., care, după ce în prezentarea listei E.. cu reprezentanţii la cinci secţii de votare existente în comuna Bârna şi notificarea la BEC 14 sub nr. x/20.05.2024, de D., în Primăria Bârna, reprezentanta F., desemnată la secţia 311 din Botineşti, l-a înştiinţat că, la telefonul din listă, a fost întrebat despre ginerele său, G., candidat pe lista PNL şi că ar trebui să-şi retragă numele de pe lista E.., avertizând că încalcă legea şi riscă o condamnare penală.
Astfel, aflând că s-a stabilit ora 15 pentru analizarea contestaţiei nr. 77/23.05.2024, de faţă cu membrii BEC 14 Bârna, petentul a cerut locţiitoarei să-i explice de ce a contactat-o pe reprezentanta sa de pe lista nr. 59/20.05.2024 şi dacă deţine o contestaţie scrisă de la PNL, locţiitoarea menţionând că nu are o astfel de contestaţie. Sub nr. 79, petentul a solicitat preşedintei să noteze recuzarea, însă i s-a cerut să părăsească sala de şedinţă, fapt pe care l-a refuzat, invocând dreptul judiciar civil care i-ar acorda libertatea de a vedea cum votează membrii BEC 14 contestaţia.
Petentul a susţinut că locţiitorul BEC Judeţean Timiş, judecător H., i-a comunicat că C., care în anul 2019, avea doi deputaţi în Parlamentul European, nu are în prezent candidaţi la Consiliul Local Bârna, iar reprezentanţii acestuia acţionează ilegal pentru obţinerea de fonduri publice.
În final, petentul a arătat că locţiitoarea a chemat organul abilitat (I. – primar în exerciţiu) pentru a-l obliga să părăsească sala. Petentul a menţionat că, având funcţia de consilier la Bârna, avea dreptul să fie de faţă şi a invocat legea şi hotărârea BEC nr. 11714/10.05.2024, însă i s-a comunicat că şedinţa este secretă. Prin hotărârea nr. 17/24.05.2024, contestaţia formulată a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de recuzare a fost considerată inadmisibilă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţie.
La termenul de judecată din data de 29.05.2024, instanţa a pus în discuţie calificarea cererii ca acţiune de drept comun, iar nu contestaţie electorală în sensul Legii nr. 115/2015.
Petentul a precizat că formulează plângere penală, dar solicită ca a sa cerere să fie judecată în procesul civil.
La acelaşi termen, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti.
I.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă:
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 29 mai 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti. A respins plângerea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatele J. şi B. ca inadmisibilă.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva sentinţei civile nr. 3 din 29 mai 2024, Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă, a declarat recurs petentul A..
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2024, petentul A. a solicitat anularea sentinţei şi a contestat legalitatea hotărârilor emise de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 14 Bârna.
Petentul a arătat că intimatele sunt grefiere ale Curţii de Apel Timişoara şi ar fi lucrat abuziv în secţia BEC 14, vătămându-i recurentului drepturi.
A precizat de asemenea că în sală era şi martorul K. ce nu a fost audiat şi că instanţa ar fi inventat excepţia care nu este legală, raportat la art. 385 C. proc. pen. care vizează infracţiunile electorale. A precizat că nu înţelege cum se mai pot desfăşura alegerile dacă grefierele sunt vinovate.
A solicitat judecarea la secţia penală.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
II.2. Apărările formulate în cauză:
Intimatele J. şi B. nu au formulat întâmpinare.
II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 23 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 07 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat că instanţa de apel a calificat cererea formulată, respectiv că acesta nu este o contestaţie în materie electorală, faţă de obiectul concret al cererii de chemare în judecată. Astfel, s-a apreciat că natura juridică a cererii este dată de pretenţiile concrete ale reclamantului şi nu de calificarea dată de acesta, or solicitările formulate în cauză nu au un obiect care să permită calificarea cererii ca fiind una urgentă, în materie electorală.
Faţă de împrejurarea că deşi legal citate, la acel termen de judecată părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii pricinii.
În data de 28 iunie 2024, petentul a depus la dosarul cauzei cerere de repunere a cauzei pe rol şi de judecată a cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din data de 03 iulie 2024 s-a acordat termen la data de 15 octombrie 2024 în şedinţă publică, termen la care cauza a fost repusă pe rol şi continuată judecata.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Aceeaşi sancţiune rezultă şi din cuprinsul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru situaţia în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt cazuri de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.
Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa analizată, Înalta Curte constată că petentul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3/29.05.2024 a Curţii de Apel Timişoara - greşit intitulat de parte "plângere", dar calificat corect de prezenta instanţă de recurs, date fiind prevederile art. 457 C. proc. civ. - recurs prin care acesta a precizat că intimatele ar fi grefiere ale Curţii de Apel Timişoara şi ar fi lucrat abuziv în secţia BEC 14, vătămându-i drepturi.
A precizat de asemenea că în sală era şi martorul K. ce nu a fost audiat şi că instanţa ar fi inventat excepţia care nu este legală, raportat la art. 385 C. proc. pen. care vizează infracţiunile electorale. A precizat de asemenea, că nu înţelege cum se mai pot desfăşura alegerile dacă grefierele ar fi vinovate.
Analizând cererea de recurs astfel formulată, Înalta Curte constată că recurentul-petent nu a formulat critici concrete împotriva deciziei instanţei de apel, ci s-a limitat la exprimarea unor nemulţumiri care vizează elemente factuale ale cauzei deduse judecăţii, fără a invoca presupuse nereguli procedurale sau administrative care ar fi fost săvârşite de instanţă în hotărârea recurată şi fără a detalia în ce mod hotărârea instanţei de judecată ar fi condus la încălcarea normelor de drept material sau procesual.
Simpla menţionare a nemulţumirilor recurentului faţă de intimate, nesusţinută de o argumentare juridică riguroasă, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu indică greşelile concrete imputate instanţei şi nici nu le încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a invocat aspecte legate de presupuse vicii în desemnarea sau activitatea membrilor birourilor electorale şi în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 115/2015 sau legate de neascultarea unui martor, în condiţiile în care instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă generală a instanţelor de judecată.
În egală măsură, indicarea articolului 385 C. proc. pen. nu este de natură a circumscrie criticile motivelor de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ., atât timp cât prezentul litigiu a fost calificat ca reprezentând unul civil, guvernat de dispoziţiile C. proc. civ.
Înalta Curte mai notează şi că recursul nu poate fi utilizat pentru a adresa nemulţumiri legate de interpretarea faptelor sau a probelor, aceste aspecte fiind incompatibile cu specificul controlului de legalitate realizat de instanţa de recurs, specific impus de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 488 C. proc. civ.
În egală măsură, Înalta Curte reţine că critica care priveşte nemulţumirea recurentului-reclamant cu privire la probatoriu reprezintă o chestiune ce nu reclamă un control de legalitate al hotărârii atacate, ci care tinde la reaprecierea probelor şi la schimbarea situaţiei de fapt reţinute, împrejurare ce contravine dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., din cuprinsul cărora rezultă că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi nu netemeinicia acesteia.
Înalta Curte mai reţine şi că prezenta cerere de recurs este lacunară, întrucât nu conţine dezvoltarea motivelor de recurs, contrar cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.. Lipsa unei motivări juridice clare face aşadar, imposibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.
Ca atare, cum în speţă, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., cererea fiind în plus, şi lapidar realizată, devine atunci incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi al prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva sentinţei nr. 3 din 29 mai 2024 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva deciziei nr. 3 din 29 mai 2024 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele J. şi B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.