Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 2171/2024

Decizia nr. 2171

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. s-a solicitat: obligarea pârâtei la plata sumei de 30512,79 RON (10.170 X 3 RON) cu TVA inclus reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada: 01.04.2019 - 31.03.2020 respectiv pentru perioada 01.06.2020-31.08.2021, în temeiul art. 1.349 C. civ., pentru unitatea nedeclarată la A., respectiv C. clasificat 4 stele, situat în Slănic Moldova, Str. x şi restaurantul aflat în incinta hotelului; precum şi camere de închiriat D., situate în Bucureşti, Str. x, Bl. Ferdinand, parter ap. 1, sector 2; obligarea pârâtei să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1737/15.11.2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta A..

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 30.512,79 RON (10.170 x 3 RON) cu TVA inclus, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada 01.04.2019 – 31.03.2020, respectiv pentru perioada 01.06.2020 – 31.08.2021.

A obligat pârâta să încheie cu reclamanta o autorizaţie/licenţă neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în spaţiile administrate, respectiv C., clasificat 4 stele, situat în Slănic Moldova, Str. x, şi restaurantul aflat în incinta hotelului, precum şi pentru camerele de închiriat D., situate în Bucureşti, Str. x, Bl. Ferdinand.

A respins în rest, cererea ca neîntemeiată.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.020 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel apelanta-pârâtă B. S.R.L..

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1447 A din 8 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1737/15.11.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca tardiv.

Împotriva acestei decizii, la 15 aprilie 2024 a formulat recurs recurenta-pârâtă B. S.R.L..

La termenul din 15 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a se pronunţa cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei tardivităţii recursului, Înalta Curte o va admite şi va respinge recursul ca tardiv, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.: "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". Acest termen reprezintă o condiţie procedurală imperativă, iar nerespectarea sa atrage sancţiunea decăderii, conform art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.

Fiind un termen procedural stabilit pe zile, devin aplicabile dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.. Astfel, la calcularea termenului de recurs, nu se ia în calcul ziua în care a fost comunicată hotărârea, ziua respectivă fiind considerată punctul de pornire al termenului, iar termenul se împlineşte la sfârşitul ultimei zile, fără a include ziua de împlinire.

În speţă, hotărârea ce formează obiectul recursului a fost comunicată recurentei la data de 12 decembrie 2023, aspect menţionat în fila x - verso din dosarul Curţii de Apel Bucureşti. Termenul de recurs de 30 de zile, calculat conform regulilor menţionate mai sus, a început să curgă la data de 13 decembrie 2023 şi s-a împlinit la data de 12 ianuarie 2024.

Cererea de recurs a fost transmisă de recurenta-pârâtă, prin intermediul corespondenţei electronice, la data de 13 februarie 2024, conform înscrisurilor aflate la dosarul de recurs.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel". Actul procedural făcut peste termen este, aşadar, lovit de nulitate absolută.

Această sancţiune are un caracter imperativ, fiind aplicabilă în toate situaţiile în care termenul procedural prevăzut de lege nu este respectat. În cazul de faţă, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. nu a fost respectat de recurenta-pârâtă, iar aceasta nu a invocat niciun motiv justificativ care să atragă înlăturarea sancţiunii decăderii.

Din înscrisurile aflate la dosar reiese că recurenta-pârâtă nu a prezentat nicio justificare pentru depăşirea termenului procedural, iar legea nu prevede nicio derogare aplicabilă în această situaţie. Termenul de recurs are un caracter peremptoriu şi nu poate fi prelungit prin acordul părţilor sau prin interpretare judiciară.

Simpla depunere tardivă a cererii de recurs, indiferent de motivele invocate ulterior, este suficientă pentru aplicarea sancţiunii decăderii, iar instanţa de recurs nu poate analiza fondul cererii în lipsa îndeplinirii acestei condiţii preliminare.

În consecinţă, întrucât recurenta a exercitat recursul cu depăşirea termenului prevăzut de art. 485 C. proc. civ., se apreciază a fi întemeiată excepţia tardivităţii introducerii cererii de recurs.

Respectarea termenelor procedurale este esenţială pentru asigurarea securităţii raporturilor juridice şi pentru realizarea unui proces echitabil. În acest context, termenul de recurs reprezintă o limitare temporală obiectivă care garantează celeritatea procesului şi protecţia intereselor legitime ale părţilor implicate.

Depăşirea termenului procedural, fără nicio justificare, constituie o încălcare gravă a principiilor procesuale şi nu poate fi tolerată, întrucât ar aduce atingere atât intereselor părţii adverse, cât şi ordinii publice procesuale.

Având în vedere că prezenta cerere de recurs a fost depusă la o dată ulterioară împlinirii termenului procedural prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd sancţiunea nulităţii cererii de recurs, ca efect al decăderii din exercitarea dreptului procesual.

Întrucât recursul declarat de recurenta-pârâtă este respins ca tardiv, aceasta se află în culpă procesuală, urmând a fi obligată, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei-reclamante.

Astfel, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat achitat de intimata-reclamantă, conform dovezii depuse la acest termen de judecată de către avocatul intimatei-reclamante.

Pentru aceste motive, constatându-se că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, având în vedere şi dispoziţiile art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, urmează să anuleze recursul, ca tardiv declarat şi să oblige recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata – reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1447 A din 8 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata–reclamantă A..

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata – reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.