Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin decizia civilă nr. 7 din 18.01.2023, Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022, a anulat ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 410 din 06.12.2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022 prin care recursul a fost constatat nul.
Împotriva deciziei civile nr. 7 din 18.01.2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.
În motivarea cererii sale, acesta a solicitat desfiinţarea tuturor hotărârilor pronunţate anterior în cauză, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la presupuse falsuri, inclusiv contract fals, hotărâri ale consiliului local false (HCL), ipotecă falsă, taxe şi impozite false, precum şi alte acte pretins false.
În drept, s-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), (3), (4), (6), (8), (10), art. 510 alin. (1) şi art. 511 C. proc. civ.
Cererea de revizuire a fost depusă fără a fi legal timbrată. Prin rezoluţia judecătorului cauzei din data de 13.03.2023, revizuentul a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Revizuentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modalităţii de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici cerere de ajutor public judiciar. Acesta a fost legal citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de revizuire, conform comunicărilor şi dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare .
Până la data închiderii dezbaterilor, revizuentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite de instanţă. La termenul de judecată din 14.06.2023, instanţa a pus în discuţia contradictorie excepţia netimbrării cererii de revizuire, invocată de intimat prin întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 163 din 14.06.2023, Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă a admis excepţia netimbrării cererii de revizuire şi a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7 din 18.01.2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Lugoj.
1. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă, revizuentul A. a declarat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11 martie 2024, sub nr. x/2023.
Revizuentul susţine că decizia atacată este afectată de nulitate, invocând următoarele motive:
În dosarul nr. x/2023 au fost depuse acte pe care le califică drept falsuri, referindu-se, în mod specific, la contracte, hotărâri ale Consiliului Local, precum şi alte acte cu caracter executoriu.
Totodată, recurentul reclamă faptul că instanţa nu a respectat procedura legală, iar actele respective au fost emise cu încălcarea drepturilor sale fundamentale.
Recurentul A. susţine că actele administrative, inclusiv hotărârile Consiliului Local Lugoj, sunt lovite de nulitate absolută, întrucât documentele de bază care au stat la fundamentarea acestora ar fi fost falsificate.
De asemenea, recurentul acuză autorităţile locale de falsificarea unui contract de concesiune asupra unor bunuri imobile, aspect care ar fi generat prejudicii semnificative.
Contestatorul invocă de asemenea, încălcarea dreptului său la apărare şi acces la justiţie, prin omiterea unor probe relevante şi prin lipsa de imparţialitate a instanţei care a soluţionat cauza.
Acesta a mai formulat acuzaţii de furt calificat şi de abuzuri comise de autorităţi şi alte persoane implicate în procedurile aferente. În acest context, recurentul solicită anularea deciziilor pe care le consideră ilegale, invocând practica judiciară europeană şi principiile statului de drept.
În concluzie, recurentul solicită instanţei să dispună anularea actelor considerate nelegale şi să constate nulitatea acestora. Totodată, solicită luarea unor măsuri reparatorii adecvate pentru prejudiciile suferite, alături de o soluţie echitabilă care să reflecte respectarea principiilor statului de drept şi a normelor legale aplicabile.
În drept, recurentul a invocat următoarele temeiuri legale: art. 44 din Constituţia României, privind protecţia proprietăţii private; dispoziţiile relevante din C. proc. civ. şi C. civ. referitoare la nulitatea actelor juridice; jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în materia dreptului la un proces echitabil şi protecţia drepturilor fundamentale.
6. Apărările formulate în cauză
În prezenta cauză, intimatul Municipiul Lugoj a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului. A susţinut că decizia civilă nr. 163/14.06.2023 este o hotărâre judecătorească nesusceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs.
1. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei, fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul Municipiul Lugoj prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:
Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În raport cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii (...) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Art. 457 din C. proc. civ. stipulează că: "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
În speţă, decizia civilă nr. 163 A din 14 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă, pronunţată în soluţionarea revizuirii formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7/18.01.2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Lugoj, în soluţionarea unei contestaţii în anulare declarate împotriva unei decizii pronunţate în recurs, este o hotărâre definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, în accepţiunea C. proc. civ., prin noţiunea de hotărâre definitivă se înţelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului şi nici al recursului.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
În plus, se reţine că dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse dincolo de cazurile expres prevăzute de lege. În această perspectivă, orice încercare de a conferi recurentului acces la o cale de atac neprevăzută de legislaţia aplicabilă ar contraveni principiului securităţii juridice şi ar crea o incertitudine în sistemul judiciar.
De asemenea, instanţa subliniază că noţiunea de "hotărâre definitivă", astfel cum este definită de art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., presupune că soluţiile adoptate în astfel de hotărâri nu mai pot fi contestate prin recurs, indiferent de nemulţumirea părţilor faţă de conţinutul lor. Interpretarea contrară ar submina scopul reglementării, care urmăreşte să asigure finalitatea proceselor şi stabilitatea raporturilor juridice.
Mai mult, lipsa dreptului la recurs împotriva unei hotărâri definitive nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil nu presupune accesul necondiţionat la toate căile de atac, ci doar garantarea posibilităţii de a exercita acele căi de atac reglementate de lege, în condiţiile stabilite de aceasta.
Având în vedere cele expuse, Înalta Curte apreciază cererea de recurs formulată de revizuentul A. ca excedând cadrului legal stabilit pentru exercitarea căilor de atac.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 163 A din 14 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Lugoj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 163 A din 14 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara– secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Lugoj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.