Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
I Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 16 iulie 2024, sub numărul x/2024, formulată de petentul A., executor judecătoresc în cadrul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti A. şi B., s-a solicitat, la cererea creditorului C. S.A., încuviinţarea executării silite privind pe debitorul D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 07.11.2023, în vederea recuperării creanţei în cuantum de 2.032,88 RON, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.
În drept, a invocat prevederile art. 666 C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare.
I.2 Hotărârile care au generat conflictul
I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 14049 din 20 august 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere domiciliul şi reşedinţa debitorului D., la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului fiind în Bucureşti Sector 4 şi reşedinţa în sat Târgşoru Nou, comuna Ariceştii Rahtivani, str. x, jud. Prahova, astfel cum acestea au reieşit din relaţiile obţinute în urma verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D.
I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 8021 din 02 septembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu de instanţă şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Ploieşti a avut în vedere domiciliul cu care debitorul figurează în actul de identitate, respectiv Bucureşti, str. x, începând cu data de 28.07.2023, aceasta fiind adresa unde se găseşte în fapt. Totodată, a subliniat faptul că în perioada 24.04.2024-23.07.2024, debitorul a figurat în evidenţe cu reşedinţa declarată în sat Târgşoru Nou, comuna Ariceştii Rahtivani, str. x, jud. Prahova, însă această reşedinţă declarată a avut o perioadă de valabilitate scurtă, nemaifiind de actualitate, la scurt timp de la data sesizării organului de executare silită din data de 11.07.2024, reşedinţa încetându-şi valabilitatea.
Astfel că Judecătoria Ploieşti a apreciat că reşedinţa menţionată nu întruneşte criteriile de continuitate şi stabilitate pentru a fi încadrată în noţiunea de "domiciliu" conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, a apreciat că o astfel de interpretare este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a reţinut că "domiciliu" se referă nu doar la spaţiul legal ocupat sau dobândit, ci şi la orice spaţiu de locuit, dacă există legături suficiente şi continue.
Prin urmare, din cronologia datelor rezultate din verificările D.E.P.A.B.D. efectuate în cauză, Judecătoria Ploieşti a reţinut că singura adresă care întruneşte aceste cerinţe, de continuitate şi stabilitate, este adresa de domiciliu a debitorului din Bucureşti, str. x, cu care acesta figurează în evidenţe începând cu 28.07.2023.
Totodată, aceasta este şi adresa declarată de debitor la momentul încheierii contractului de credit, contract în baza căruia se solicită încuviinţarea executării silite.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite faţă de domiciliul debitorului.
Astfel, pe de o parte, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti prin sentinţa nr. 14049/20.08.2024, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe baza faptului că la data sesizării (11 iulie 2024), debitorul avea o reşedinţă declarată în Prahova, deşi figura şi cu domiciliul în Bucureşti. Instanţa a concluzionat că reşedinţa debitorului trebuie să fie considerată relevantă, deoarece acesta locuia efectiv în Prahova la momentul respectiv. Această interpretare are la bază jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia noţiunea de "domiciliu" include şi reşedinţa efectivă, în scopul de a asigura eficienţa actului de justiţie şi proximitatea dintre instanţă şi locul în care debitorul îşi desfăşoară activităţile de zi cu zi.
Pe de altă parte, Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa nr. 8021/02.09.2024, a argumentat că reşedinţa din Prahova nu avea stabilitate la momentul sesizării instanţei şi că singurul domiciliu activ şi stabil al debitorului era cel din Bucureşti, conform evidenţelor D.E.P.A.B.D. Aceasta înseamnă că, la momentul soluţionării cererii de executare, instanţa din Bucureşti ar fi trebuit să fie competentă să soluţioneze cererea, având în vedere că domiciliul actual, menţinut era cel din Bucureşti.
Înalta Curte constată că petentul Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătoreşti A. şi B. a formulat o cerere de încuviinţare a executării silite, la cererea creditorului C. S.A., prin care a solicitat încuviinţarea executării silite privind pe debitorul D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 07.11.2023, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.
În drept, a invocat prevederile art. 666 C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare.
Dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel. Acest criteriu de competenţă este de ordin imperativ, având scopul de a asigura accesul eficient la justiţie, în special pentru debitor. Astfel, competenţa teritorială este determinată în primul rând de domiciliul debitorului, în speţă D., domiciliat în Bucureşti.
În cazul de faţă, debitorul avea domiciliul activ în Bucureşti, conform evidenţelor D.E.P.A.B.D., la data sesizării organului de executare (11.07.2024). Totodată, în perioada 24.04.2024-23.07.2024, debitorul a figurat în evidenţe cu reşedinţa declarată în sat Târgşoru Nou, comuna Ariceştii Rahtivani, str. x, jud. Prahova, însă această reşedinţă declarată a avut o perioadă de valabilitate scurtă, nemaifiind de actualitate, la scurt timp de la data sesizării organului de executare silită din data de 11.07.2024 reşedinţa încetându-şi valabilitatea.
Deşi acesta a avut o reşedinţă temporară în Prahova, această locuinţă nu prezintă criteriile de stabilitate şi continuitate pentru a fi considerată relevantă la momentul formulării cererii de încuviinţare a executării silite, întrucât ea a fost foarte scurtă. Reîntoarcerea la vechiul domiciliu după o astfel de perioadă de timp scurtă subliniază că respectivele atribute juridice s-au păstrat în privinţa domiciliului din Bucureşti.
Executarea silită este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât aceasta nu poate începe decât la cererea titularului creanţei constatate prin titlu executoriu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului interpretează noţiunea de "domiciliu" ca un concept care nu se limitează la spaţiul dobândit legal, ci include şi locuinţa efectivă a persoanei, dacă există legături suficiente şi continue. Această interpretare asigură respectarea principiului accesului la justiţie, permiţând debitorului să-şi exercite drepturile procesuale într-un mod efectiv.
De asemenea, locuinţa efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate şi stabilitate, prezintă relevanţă şi trebuie apreciată ca semnificând domiciliu şi în planul executării silite, fiind just a considera că, în mod obişnuit, de cele mai multe ori, la acea locuinţă se regăsesc bunurile pe care debitorul le deţine şi care pot fi supuse urmăririi.
În cauza pendinte, debitorul avea domiciliul activ în Bucureşti, conform evidenţelor D.E.P.A.B.D., la data sesizării organului de executare (11.07.2024). Deşi acesta a avut o scurtă reşedinţă temporară în Prahova, aceasta nu a prezentat criterii de stabilitate şi continuitate pentru a putea fi considerată relevantă la momentul formulării cererii de încuviinţare a executării silite, în cazul pendinte.
Mai mult, se observă că această adresa a fost şi cea declarată de debitor la momentul încheierii contractului de credit, contract în baza căruia se solicită încuviinţarea executării silite.
Prin urmare, se apreciază în contextul particular expus al speţei deduse judecăţii, că la data sesizării organului de executare, respectiv 11 iulie 2024, locuinţa statornică a debitorului era în Bucureşti, împrejurare ce produce în cazul pendinte, efecte juridice în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare, conform celor expuse mai sus.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 666 coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont că stabilirea competenţei instanţei de executare se face prin raportare la domiciliul efectiv, în fapt al debitorului de la data sesizării organului de executare, situat în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.