Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ la data de 20.06.2024, petentul B.E.J. A. a solicitat instanţei, în cadrul dosarului de executare nr. 1111/2024, încuviinţarea executării silite, prin toate formele prevăzute de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 20.06.2014, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 658,31 RON, împotriva debitorului B., la cererea creditoarei C..
În drept, petentul a invocat prevederile art. 666 din C. proc. civ.
Hotărârile care au generat conflictul
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 564/08 iulie 2024, Judecătoria Târgu Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Neamţ a reţinut că domiciliul debitorului B. nu se află pe teritoriul României, din datele comunicate de D.E.P.A.B.D., astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială absolută de la care părţile nu pot deroga, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 337/1993, instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, unde se află sediul creditorului, respectiv în Bucureşti, D..
2.2 Prin sentinţa civilă nr. 6866/23 august 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamţ; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I civilă a stabilit că în prezenta cauză, este incidentă teza finală a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât debitorul nu are domiciliul în România, conform referatului întocmit la data de 21.06.2024 în urma verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, iar creditoarea C.. are sediul social în Luxembourg, aşa cum reiese chiar din cuprinsul cererii de executare silită, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că societatea şi-a ales sediul pentru corespondenţă la o adresă din Bucureşti.
De asemenea, a reţinut faptul că, întrucât ambele părţi au domiciliul/sediul în afara ţării, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc, în speţă Judecătoria Târgu-Neamţ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte constată că în speţă, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu interpretarea diferită dată dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ.
Astfel, Judecătoria Târgu Neamţ şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la sediul persoanei care are calitatea de creditor în cauză şi la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite.
Raportându-se la persoana debitorului ca fiind B., şi prin urmare la domiciliul acestuia ca fiind în afara României, Judecătoria Târgu Neamţ a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în raport de sediul din Bucureşti al creditorului, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că debitorul B. nu are domiciliul pe teritoriul României, iar sediul social al creditoarei C.. este în Luxembourg, astfel încât cum sediul acesteia se află în străinătate, a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii în temeiul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în judecătoria în a cărei rază teritorială de competenţă se află sediul biroului executorului judecătoresc.
Înalta Curte mai constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 20.06.2014 emis de E. S.A., încheierea din data de 18.06.2024, din dosarul de executare nr. 1111/2024, la solicitarea creditorului C..
Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite.
În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".
Teza a II-a a alin. (1) al textului legal anterior evocat reglementează criteriile de determinare a instanţei de executare în ipoteza în care domiciliul sau sediul debitorului sau al creditorului nu se află în ţară.
Astfel, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului. În cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul creditorului nu se află în ţară, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
De menţionat este faptul că norma de competenţă în aceste cazuri nu este alternativă, partea contestatoare neavând la îndemână posibilitatea alegerii între judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului ori sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Activarea normei de competenţă incidentă în cauză se realizează subsecvent eliminării ipotezelor anterioare.
În ceea ce priveşte noţiunea de "sediu", dispoziţiile art. 227 şi art. 229 C. civ. prevăd că sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului, iar, în raporturile cu terţii, dovada sediului persoanei juridice se face cu menţiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă. În lipsa acestor menţiuni, stabilirea sau schimbarea sediului nu va putea fi opusă altor persoane.
Legiuitorul a ales ca element temporal, în determinarea instanţei de executare, momentul sesizării organului de executare, reper care interesează în identificarea locului unde se află domiciliul sau sediul debitorului.
Înalta Curte reţine că, întrucât debitorul B. nu îşi are domiciliul în România, (împrejurare care rezultă din dovada de interogare DEPABD din data de 28.10.2022 aflată la dosarul Judecătoriei Zalău), respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii ar reveni instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditoarei C... Aceasta are sediul social în Luxembourg, aşa cum reiese chiar din cuprinsul cererii de executare silită, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că societatea şi-a ales sediul pentru corespondenţă la o adresă, respectiv în Bucureşti.
Este fără relevanţă în stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, sediul ales pentru primirea corespondenţei, în condiţiile în care dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că, în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.
În aceste condiţii devine în cauză aplicabilă teza finală a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Conform jurisprudenţei CEDO şi naţionale, în lipsa unui domiciliu al debitorului pe teritoriul României, interpretarea noţiunii de "domiciliu" în sens larg şi adaptarea regulilor de competenţă teritorială la situaţia de fapt devin esenţiale. Judecătoria Târgu Neamţ a aplicat corect aceste principii, având în vedere că biroul executorului judecătoresc este situat în circumscripţia sa şi că nici debitorul, nici creditorul nu au domiciliu sau sediul în România.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că instanţele naţionale trebuie să interpreteze regulile de competenţă teritorială în aşa fel încât să faciliteze accesul efectiv al părţilor la justiţie, respectând totodată nevoia de stabilitate şi continuitate a procedurii.
Faţă de cele anterior reţinute, având în vedere că nici sediul debitorului şi nici al creditorului nu se află în România şi ţinând seama de prevederile art. 651 alin. (1) teza finala C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamţ, având în vedere că biroul executorului judecătoresc este situat în circumscripţia sa şi că nici debitorul, nici creditorul nu au domiciliul, respectiv sediul în România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.