Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cauzei
Prin decizia civilă nr. 423 din data de 10.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr. x/2023, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 695 din 28.09.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata B..
Această decizie este una definitivă.
I.2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
Prin decizia civilă nr. 855 din data de 24 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a anulat contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 423 din 10.05.2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Executorul Judecătoresc C., ca netimbrată.
Totodată, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat contestatorului amendă judiciară în cuantum de 1.000 de RON, cu drept de reexaminare asupra măsurii amenzii.
I.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 855 din data de 24 octombrie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs recurentul A..
Prin cererea de recurs, revizuentul A. a arătat că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor privind taxele judiciare de timbru, având în vedere că B., str. x, este scutită de la plata acestor taxe, părţile fiind tratate inegal prin impunerea plăţii taxei judiciare de timbru faţă de recurent.
A precizat că instanţa de judecată nu a respectat principiul egalităţii în faţa legii, impus de art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) teza a treia din Constituţie.
Totodată, a susţinut că toate cererile sale au fost formulate în contradictoriu cu B., str. x, şi Biroul Executorului Judecătoresc C., însă instanţele de judecată nu au clarificat cadrul procesual, context în care a apreciat că se impune suspendarea cauzei până la soluţionarea celor 11 excepţii de neconstituţionalitate invocate. A precizat că la fond, cauza a fost suspendată doar faţă de B., str. x, nu şi faţă de executorul judecătoresc C., care a încălcat legea.
De asemenea, recurentul a afirmat că instanţele au ignorat probele certe depuse la dosare, precum şi excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Referitor la taxele de timbru solicitate şi achitate, a solicitat ca instanţa să fie de acord cu soluţia Curţii Constituţionale în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate, în raport de art. 1 alin. (5), art. 2 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi alin. (2), art. 124 punctul 2, teza a treia şi punctul 3, teza a doua din Constituţie, respectiv că părţile sunt egale în proces.
Concluzionând, a solicitat soluţionarea cererilor formulate, pronunţarea asupra excepţiilor de necompetenţă şi trimiterea excepţiilor de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională, precum şi suspendarea soluţionării dosarului până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 9 şi art. 22 C. proc. civ., precum şi art. 21 din Constituţia României.
I.3. Apărările formulate în cauză
Intimaţii B. şi Biroul Executorului Judecătoresc C. nu au formulat întâmpinări.
I.4. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 9 ianuarie 2024, şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .
Prin rezoluţia de primire a dosarului din 17 ianuarie 2024, s-a dispus ca, după întocmirea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., să se procedeze la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
În concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că recursul este scutit de plata taxei de timbru şi că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă această cale de atac. De asemenea, s-a reţinut că, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 493 din C. proc. civ., completul de filtru urmează să aprecieze, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii prezentului recurs.
Completul de filtru nr. 9, prin rezoluţie, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului A. şi intimatului C. la data de 22 iulie 2024, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs, şi intimatei B. la data de 2 august 2024, conform filei 215, verso, din dosarul de recurs.
Prin rezoluţia din data de 25 septembrie 2024, a fost fixat termen la data de 15 octombrie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele reţinute prin raportul întocmit în cauză. La acest termen, Înalta Curte a reţinut pricina în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 855 din data de 24 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În raport cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului."
Dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevăd că: "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."
Art. 457 C. proc. civ. stipulează că: "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei (...)."
Potrivit art. 191 alin. (4) C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare formulată împotriva hotărârii prin care a fost aplicată amenda judiciară este definitivă.
Totodată, conform art. 446 C. proc. civ., hotărârile pronunţate în temeiul art. 442, art. 443 şi art. 444 C. proc. civ. sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea.
Art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
Împotriva măsurii prin care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare, partea, în condiţiile art. 191 C. proc. civ., nu are deschisă calea de atac a recursului, putând formula doar cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
În speţă, încheierea din data de 12 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este o hotărâre definitivă, prin aceasta soluţionându-se cererea de reexaminare îndreptată împotriva deciziei nr. 855 din 24.10.2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost aplicată amendă judiciară recurentului-contestator.
Dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată", iar dispoziţiile art. 446 C. proc. civ. prevăd că: "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea".
În speţă, prin decizia civilă nr. 855 din data de 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, s-a anulat contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile definitive nr. 423 din 10.05.2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Executorul Judecătoresc C., ca netimbrată. Totodată, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a aplicat contestatorului amendă judiciară de 1.000 de RON.
Ca atare, decizia civilă recurată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Dispoziţia cu privire la aplicarea amenzii judiciare de 1.000 de RON a devenit definitivă, prin atacarea sa cu cerere de reexaminare, astfel cum s-a învederat anterior.
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, în accepţiunea C. proc. civ., prin noţiunea de hotărâre definitivă se înţelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului, nici al recursului.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Faţă de cele ce preced, se constată că decizia civilă nr. 855 din 24 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii B. şi Executorul Judecătoresc C., nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, astfel încât prezenta cale de atac este inadmisibilă.
În ceea ce priveşte cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de recurentul-contestator, astfel cum s-a reţinut şi prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, soluţionarea acestora este prohibită din punct de vedere procesual, întrucât ele sunt formulate într-o cale de atac inadmisibilă şi întrucât ele nu vizează dispoziţiile legale care circumscriu însăşi soluţia de inadmisibilitate a prezentului recurs.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale anterior evocate şi pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 855 din 24 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în contradictoriu cu intimaţii B. şi EXECUTOR JUDECĂTORESC C..
Definitiva.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.